Cheia de la poarta verde

Mă aleg, nu mă aleg... Ion Minulescu Romanţa cheii Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, Şi căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseară Am cătat-o ; Dar pe scară Era noapte ca şi-afară - Noapte ca sub boltuita Cupolă de mănăstire, Când s-au stins pe la icoane Lumânările de ceară. Şi-am rămas în turnul gotic - Turnul celor trei blazoane: Al Iubirii, Al Speranţei, Şi-al Credinţei viitoare... Şi-am rămas în turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. Şi-au trecut de-aseară clipe, Şi-au trecut de-aseară ore, Şi-ale zorilor aripe Fluturatu-mi-au grăbite, Ca şi clipele trăite Pe-albul treptelor sonore. Şi m-am coborât pe scară... Dar pe cea din urmă treaptă Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o prefăcută Într-o cupă albă, plină Cu vin verde de cucută. Şi pe cea din urmă treaptă Am îngenuncheat Şi-am plâns - Căci pe cea din urmă treaptă, Ca-ntr-o carte înţeleaptă, Am citit în fundul cupei Naufragiul ce m-aşteaptă!...

Furnici roşii

M-a sunat ieri la prânz Elena. Avea vocea portocalie de campanie, cu vocalele apăsat pronunţate şi consoanele uşor îndulcite. O ghiceam agitată, băgată în priză, uşor colerică şi mai mult decât plină de năbădăi.

- Ce faci fă Miştocarule, n-ai mai dat nici un semn de viaţă de enşepe luni. Lipseşti de pe feisbuc, de pe tviter, de pe blog, ce mama blogurilor, te-ai dilit? Acum când e cel mai mult nevoie de tine, să faci opinie, să dirijezi să iimplementezi,  să mama dracului, iară se suie frunicile astea pe mine. 

- Elena unde eşti?

- Unde dreaq să fiu, la plajă, sunt albă ca o brânză şi simt că mi s-a scurs tot calciu din organism. E plin dă furnici aici domne, nişte alea mari şi roşii, parcă-s pesedei din ăia negrii în cerul gurii. Cred că îmi adun prosopul şi mă duc la un salon dă bronzat...

- Elena, lasă dracului furnicile, ce ai de gând, am auzit că mâine candidezi.

- Păi da, cum să nu candidez, ce vrei să îl las pe mitocanul ăla de Papahagi, că numa barbeta e dă el, ori pă Funeriu, păi ăsta e în stare să introducă limba japoneză în constituţie...

- Nu te pripeşti Elena, adică vreau să spun...

- Vrei pe dreaq, eşti şi cu ca toţi ăilalţi, nu vă convine domne când o femeie ia cârma în mână, adică ce n-ai mai văzut muiere cu coaie? Am domne, am mai multe decât tot birou executiv împreună şi la un loc. Şi în plus îl am pe Traian...

- Elena, nu la asta mă refeream, ştiu că eşti bărbată, frica mea ţine de breton, cine dracu te-a sfătuit să îţi schimbi lucul, cu bretonu ăla parcă eşti EBA pe invers, ar mai lipsi să îţi pompezi nişte botox în buze şi gata. 

- Păi băgala-ş pe mă-sa, coaferu ăla la care am fost de m-ai trimis tu, să mă aranjeze, nu ştiu ce draq a făcut şi mi-a tăiat buclele naşpa, nu am mai putut corecta decât cu bretonu ăsta, da ce, chiar nu îţi place, eu parcă simt că mă întinereşte, mă simt la vârsta uteceului dragule, îmi vine să cânt patriotice pe trei voci.... Au! Auuuu... auuuu... ajutooooo....

- Elena, Elena ce ai păţit, Elena....

- Furnicile, furnicile, e una mare cu ochelari, roşie şi cu breton, m-a muşcat de... de... înţelegi tu... fug dracului să mă dau cu nişte deteteu... te sun mîine după alegeri ca să mă feliciţi... auuuuuuuu.... 

Şi a închis....

E de comă cu furnicile astea roşii domne !!!

Elena dragostea mea

Mai mult de şase luni, Elena n-.a dat nici un semn de viaţă. Nu m-a vizitat, deşi înainte dădea buzna peste mine la miezul nopţii să îmi ceară o aspirină şi un Blegomazin, nu m-a sunat, deşi în vremurile bune mă asasina cu telefonatele, nici un email ori măcar un semeseu, nimica, nimica. Tăcere totală de parcă nici n-aş mai fi existat.

De ziua ei i-am trimis un coş de crini imperiali şi un Chanel number faiv, de Crăciun o felicitare muzicală şi trei străchini cu piftie, de Întâi Martie un mărţişor cu rubine şi ea nimic. Ca scroafa în cucuruz.

Şi aseară ce să vezi, brusc telefonul. Nu tu iartă-mă, nu tu scuză- mă, a intrat în discuţie aşa brusc, de parcă ne-am fi despărţit la prânz, la colţul străzii.

Ce să zic, are femeia asta un tupeu, din calea afară. De fapt tupeul ei ţine loc de toate, e ca plita încinsă din bucătărie pe care poţi să coci, să fierbi să prăjeşti, dar chiar poţi să te şi  frigi ori să te pârleşti.

-Auzi dragă, m-a luat ea din scurt, nu îmi dai tu o mână de ajutor, că mi-am cam prins urechile... m-a pus dracu să declar la partid că am făcut rost de două sute de primari, că i-am trecut cu bagaje şi sarsanale la Mişcarea Populară şi acu mi-e să nu mă prindă ăştia cu minciunica, îţi dai seama ce pată pe obrazul meu...

Şi de-aia zic, să bagi tu acolo nişte texte, că tu ai trecere pe la ţărani, să îmi aduni nişte primari de comună acolo la mine în partid, poţi să le promiţi că le dau la toamnă bani de stadioane în pantă, de părculeţe în pădure, de piscine, bazine şi terenuri de hochei, ce vrei tu promite-le, minte-i cu ardoare, numai să mi-i aduci.

I-am răspuns intrigat:

-Elena dragă, nu înţeleg, ce primari, ce partid?

Au urmat secunde lungi de tăcere, apoi am auzit- o:

- Uh băgami-aş, hai că am greşit numărul, am format aiurea din agendă, că mi-a luat ăştia de la partid un smartfon care nu poate fi urmărit şi nici detectat şi încă nu m-am obişnuit cu el că are o groază de şmecherii, futu-i. Hai că te sun eu altădată, acum sunt în campanie !

Şi ţac!!! a închis.

Iarna nu-i ca vara

Da băieţei şi fetiţe, intră ziua la apă, se face scurtă, tot mai scurtă şi se închid românii în casă devreme de tot, cu mâna pe butonul verde al telecomenzii. Fericiţii care au o oaie de pluş numită Pufulica, o mângâie pe creştet şi se liniştesc.
Cei care nu au, se aruncă furibund pe oaia de pe feisbuc şi încep să mângâie tastatura. Apar comentarii, păreri, opinii, luări de poziţie, de parcă a dat strechea în Windows.
Unii sunt pro, alţi contra. Pro orice, contra orice.
Alţii sunt doar Like.
De fapt cred că Like ţine loc de indexare la pensie, la indemnizaţie, la chenzinăî, benzină şi drezină.
Ştire pe feisbuc: Grav accident pe DN unu. Imediat apar jdemii de laicuri. Adică îmi place că a avut ăla accident şi şi-a zdrelit zilele.
Ori: Vedetă internaţională pozează nud ! Imediat laicuri urmate de comentarii din rărunchi- neruşinata-piţipoanca-curviştina...
Da las că se face de primăvară, apoi vară, creşte ziua, pleacă românii să soareze pe terase, pe plaiuri şi pajişti, dau mai rar pe acasă şi pe la telecomandă şi o să fie tot mai puţine laicuri. Şi laicuri. Şi laicuri.
Daţi şi la mine un laic

Partidul Capitalist al Muncii

Sprijinit de un grup de oameni de afaceri oneşti, am înfiinţat astănoapte după un chef la Cireşica

PARTIDUL CAPITALIST AL MUNCII

Nu e nici o bâză, nici o ştire falsă ori o încercare de luare la mişto !
Noi, grupul de iniţiativă, suntem oameni cu scaun la cap, unii chiar cu mai multe, integrii şi bine intenţionaţi.
Iar înfiinţarea acestui partid se vrea expresia clară şi inovatoare a dorinţei noastre de făurire  a

SOCIETĂŢII CAPITALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE

în scumpa noastră ţară

REPUBLICA CAPITALISTĂ ROMÂNIA

În vederea proiectului de STATUT am stabilit deja trei puncte esenţiale care sper să devină repere temeinice pentru întregul popor îndobitocit timp de douăzecipatru de ani de către aşa zisele partide politice.
UNU
Tot Românul este dator să câştige o pâine. Şi noi la fel, dar mai multe.
DOI
Tot Românul este dator să ţină cu dinţii de pâine. Şi noi la fel dar de mai multe.
TREI
Tot Românul este dator să dea coltucul şi miezul la guvern. Noi dăm coaja.
Acestea fiind zise, aştept ca Românii în masă, să adere la partidul nostru, să devină membri activi şi să ne sprijine neprecupeţit.
Ca să mâncăm şi noi o felie de cozonac, fiindcă de pâine ne-am cam săturat !

Comisia parlamentară

M-a sunat aseară Valeriu Zgonea cred că era puţin cherchelit, i se cam limba plimba în gură, dar nu m-a deranjat, doar era Sfântu Nicolae ce naiba. După formulele complezantive de rigoare, m-a anunţat că am fost numit în Comisia Parlamentară care analizează cum şi-a luat pământ Băsescu la Nana, în calitate de observator din partea Societăţii Civile.

A subliniat că nu acceptă nici un refuz şi că se bazează pe mine fiindcă ştie că în tinereţea mea am fost boxer şi am practicat şi artele marţiale de contact. 

Aşa că să fiu pregătit sufleteşte, dar mai ales fizic, fiindcă ştie la sigur că o să iasă cu păruială, ciomăgeală, buşeală, trânteală şi altele. 

Şi că am asigurare medicală full, plătită de Parlament.

Deci, dacă vedeţi că lipsesc o perioadă de pe net, să ştiţi că sunt în Comisie şi mă fac că lucrez.

Dacă lipsesc o perioadă mai lungă, să ştiţi că sunt la Spitalul Universitar, în ghips şi cu ochii umflaţi.

Şi nu mă fac deloc !

Coiul lui Ilie

Îmi doream să public alături de caricatura lui Băsel o caricatură a lui Iliuţă. Dar stupoare, am puricat tot internetul şi nu am găsit nici o lucrare de genul acesta.
Să fii om politic şi să nu se fi găsit nimeni care să te caricaturizeze, tristeţe mai mare nici că se poate.
Aşa că dacă Ilie Sârbu are doar un testicol, şi pagina mea are doar o caricatură.
Dar una elocventă, Băsel nu doar că seamănă, dar aseară prin atacul suburban vizavi de mono-înzerstrarea fostului mnistru al agriculturii, s-a dovedit că pe bune, e un coi mare cât un mandat de nouă ani.
Mi-e ruşine mie pentru el.
Pentru că în nesimţirea sa disperată, Băsel nu mai vede clar nici măcar cu ochiul ăla bun