Pierdut în Europa- I

Eu sunt de profesie român domne, douaăşpatru de ore pe zi, altă preocupare nu am decât asta şi ca să nu îmi dau neamu de ruşine, fac tot ce trebuie să facă un român: fur, mint, înşel... de mierlit n-am mierlit pe nimeni, m-a ferit Dumnezeu, dar daca ar fi la o adică... ce te uiti bă nea ziaristule aşa, am zis că n-am omorât pe nimeni, dar de dat în cap am dat la o mie, vezi nu îţi mai zgâi lentilele alea de opteşpe, că acu îţi fac mecla compot... ei hai nu te speria, că am glumit... sunt un om paşnic de felul meu, ţi-am zis... până când îmi sare muştaru... hai pune mâna şi scrie, ai zis că vrei sa-ţi povestesc viaţa mea. Păi poţi scrie un roman nenicule, nu un articolaş la ziarul ăla de rahat care te plateşte cu nasturi... aşa viaţă am trăit eu... băgami-aş, că m-a procopsit Dumnezeu cu năravu ăsta să n-am pace, să mă mişc ca banu... am colindat toata Europa asta domne, mai putin doua tari, Malta si Rusia, da de fapt Rusia nici nu e tara, e o claca de imputiti, bagale-as la toti, ca ne-a supt sangele jde ani... asa e bre am colindat toata Europa si uite ca m-am impotmolit acilea in Spania asta... e, nu zic ca imi place, e spanioloaicele astea focoase parca au pe dracu in ele de le mananca pe dinauntru, rele de cur ca dracu, cand intri pe mana lu cate una te stoarce ca pe o lamaie. Eu ce sa zic cand am venit incoa aveam o suta zece kile pe muchie, acu mai trag numa nouasopt de la sportu asta cu zdranga- zdranga, uite mutu nu e mutu, da macar traiesc boiereste. Am doua babete, le fac cu schimbul si ma tin muierile pe boabe si pe lovele... trai si huzur! Da n-am stare, ma arde talpile sa ma uschesc. Vreau sa iau america la rand. Am gasit un tovaras al meu din Valcea si avem de gand sa o lom spre Mexic cum s-or ostoi nitel caldurile astea. Am auzit ca la Acapulco daca esti tare in carosa, duci viata alba. Misuna milionarele flamande dupa carici ca mustele... dar sa-ti povestesc cum am ajuns aici la Madrid... eram la Strasburg, anu asta prin februarie, lucram pentru unu Oaie, mafiot mare, un tigan de la Otopeni care facea trafic cu femei, aducea fetite din Bucuresti, sanchi cica sa fie dansatoare la Paris si dupa aia le baga la bordele sa produca, eu eram gorila lu ala, un tigan buzat si urat ca dracu. Ei si la o tura, ce sa vezi mi-a cazut cu tronc o fetita... am pus ochii pe ea din prima, dar si buzatu la fel... vruia sa-i faca felul la el in birou... fata, finuta, plina de de toate alea, numa tate numa cur, n-a vrut sa se lase, a inceput sa urle in birou cand a pus ala mana pe ea. Eu, una doua, ca parca mi-a luat dumnezeu mintile, am spart usa si am intrat peste tigan. Era cu pantalonii in vine si o alerga pe fata in jurul biroului. Saraca, era in fofoloanca goala ca ii rupsese baragladina toate hainele. Numa ce l-am atins la mecla si a cazut ca o mamaliga. Nu tinea la pumn, era fatalau dara- r moartea-n el. Fata cand la vazut plin de bors la muzicuta a inceput sa urle si mai tare... A trebuit sa-i trag si ei vre-o doua scatoalece ca sa o aduc la normal. Dupa aia am infofolit-o intr-un pardesiu de-al buzatului am luat-o pe umar si am urcat-o in masina. Am condus sase ore in draci pana la........ acolo am luat o camera la u motel si m-am dus cu fata la hogeac. Ea tremura ca o frunza. I-am dat sa manance bine si am culcat-o. Era speriata ca o turturea. Eu imi faceam planuri. Unde dracului sa ma duc sa nu ma gaseasca tiganul... ca ala avea mafie peste tot ma bunghea si in gaura de sarpe. Fata tipa in somn si se zmiorcaia... era ca un copil. Da ce tate avea, mama doamne, ca n-am mai rezistat, m-a incalarit pe ia si ce sa vezi era fata mare, doamne n-am mai avut in viata mea o fata mare, cand am vazut-o plina de sange pe bulane, m-am speriat, am crezut ca i-am spart apendicita in ea sau vre-un alt organ... Nici n-am mai avut orgasm am lasat-o asa plina de sange m-am urcat in masina si am taiat-o spre granita spaniola. Nu aveam nici acte la mine ca in graba cu care fugisem, mi-am lasat pardesiul in biroul buzatului. Bani, doar niste maruntis, vre-o cateva sute de Euro si o carte de credit. In rest eram porumbiel. Ce sa fac, ce sa fac, norocul meu ca sunt tare la geografie si la orientare turistica, am facut o cercetare topografica a locului si mi-am dat seama ca era o jucarie sa trec granita pe jos, traversand Pirineii. Jucarie pe dracu, munti mai ai naibii ca astia n-am vazut in viata mea. In timp ce imi beam eu cafeaua in gara din... numa ce ma trezesc cu fata- Jana o chema- peste mine. Trasa plina de cearcane invelita tot in pardesiul ala. Imi vazuse masina parcata in fata garii... buna fata! M-am dus cu ea de i-am luat niste haine calduroase si am tras la un hotel. Acolo am facut dragoste din nou. De data asta a mers snur. Era arzoaica si plina de draci.. . Doamne fie-i tarana usoara, daca nu murea as fi luat-o de nevasta, poate ca asta ar fi fost femeia care sa ma traga la casa. Sa ma faca om... eh! Dar n-a fost sa fie. Dimineata, inainte de a se lumina, am luat-o peste munte.Era o ceata ca clabucu si rece de iti suflai in palme... Ce s-o mai lungesc, teroare, ca in filmu ala... ala domne cu alpinisti...asa eram noi ca in filme... o trageam dupa mine pe Jana si ea saraca dadea marunt din picioare si dardaia si nu scotea un cuvintel. Am mers toata ziua prin muntii aia nenorociti, ne-am pierdut si nu mai stiam unde suntem, domne teroare nu altceva. Eram si lihniti de foame ca am plecat cu capul in traista nu am luat nimic de glojdeala la noi, eu am crezut ca in cateva ceasuri o sa fim dincolo de granita, da stii cum e cu socotela din targ, cand a cazut noaptea eram intr-o vale de piatra neagra ca dracu... iti intra spaima in oase... am gasit o pestera si ne-am facut hogeac, am adunat uscaturi si licheni stii mata ce-s aia niste ala verde care creste pe pietre si am facut un foc zdravan de ne-a mai scos frigu din oase... si iar am facut dragoste cu Jana stii doar ca sportu asta pune sangele in miscare... dupa aia am adormit langa foc... ei si focu s-a stins si noi cum eram amortiti a dat peste noi geru si ne-a toropit si-am ramas asa imbratisati si cand m-am trezit, Jana era moarta in bratele mele, fugise viata din ea in somn...
Mama ei de curva de viata, am urlat ca un apucat si m-am dat cu capu de pereti da de pomana, Jana era rece... se facuse ca o cadra de frumoasa, parca avea pielea de marmura... nu te uita asa ba la mine, ce crezi ca eu n-am suflet? Am ingropat-o cu bolovani sa n-o sfasie lighioanele si dupa aia am luat-o de nebun peste paduri si am mers doua zile si doua nopti, pana am cazut jos si am inchis ochii sa mor si eu.
Da n-a fost sa fie, ajunsesem de mult in Spania si m-a gasit un cioban care m-a dus la el si m-a bagat in grajdi printre capre. Au suflat caprele pe mine si am inviat domnule, asa a fost sa nu imi ajute dumnezeu daca mint, cand am deschis ochii ma lingea un ied pe fata, am zis cand l-am vazut asa cu barbita si cornite, ca am ajuns in iad.
Da nu eram in iad... am ajuns in locul asta care e de zece ori mai rau decat iadu... da domne... asa am ajuns eu aicea... si ma arde pe dinauntru si ma mistuie si umbla tiganu ala buzat sa imi ia matele in briceag, da ma jur pe lumina ochilor mei ca daca imi pica in mana il frang ca pe o surcea si ii beau sangele... mortii lui de baragladina...
Doar ce ma gandesc la Jana asa cum am lasat-o si vad negru in fata ochilor... as manca carne din tiganu ala... macar am un gand care imi alina sufletu... ca Jana s-a dus in rai... era pura domnule, curata, inger nu altceva, virgina la varsta ei...
Da domne, cred ca am iubit-o, ce cred, sunt sigur, am iubit-o si-o iubesc, ma usc de dragul ei, uite-te la mine ca sunt munte de om da pe dinuntru... sunt numai putregai si iasca... scrie domne, scrie mama ei de viata sa ramana macar ceva dupa mine, cand m-oi stinge, povestea asta a mea de roman verde.
Si ma doare, ca o sa ma duc in iad... da domne in iad si nu mi-e frica de smoala si de foc da ma doare sufletu ca n-o sa ma intalnesc cu Jana...

Zicere de conştiinţă

Mai multe opinii ale prietenilor internauţi m-au solicitat să las de o parte politica şi să mă ocup de bucătărie acolo unde îmi şade bine. Ba chiar am avut observaţia oarecum caustică şi puţin deplasată că mă folosesc de popularitatea brandului Uica Mihai pentru a-mi inducta ideile în internet.
Lucru total ne- adevărat, sunt o persoană obiectivă, ne- angajată politic, cu opinii foarte de stânga pentru că aşa sunt scriitorii (opinii pe care nu am cu cine să le împărtăşesc doctrinar fiindcă la noi în România nu există doctrine ci doar trepăduşi politici însetaţi de putere şi de avantajele decurgătoare) şi marcat de corectitudinea care uneori poate părea subiectivă.
Nu sunt nebun să alung şi să resping pe cineva care îmi vrea binele şi chiar mi-l face, nu la modul declarativ.
Nu sunt ferocele care doreşte răul unui aproape al său.
Nu sunt judecătorul care infailibil dă verdicate capitale şi condamnă pe baza unor păreri.

Sunt, dincolo de Uica Mihai, un cetăţean damnat la fel ca ceilalţi câte milioane ori fi după statistică, un om însetat să o ducă mai bine, mai liniştit mai frumos.
Şi sinceritatea mea poate părea uneori subiectivă, dar vă asigur că sunt numai reflecţii la care aştept răspunsuri din partea mediului politic, administrativ şi guvernamental.
De aceea, începând de mâine pe blogul meu www. paparanormalia.blogspot.com o să renunţ la parodii, satiră şi băşcălie (asta în măsura în care condeiul mă va lăsa) şi am să sriu analitic despre cum văd eu românia viitoare, ce pretenţii am de la politicieni, de la voi concetăţenii mei şi în primul rând de la mine, fiinţă gânditoare şi trăitoare.
Vă cer să aveţi înţelegere faţă de mine, să nu mă interpretaţi anapoda şi partinic, poate că e începutul unei forme de dialog care să fie exemplu pentru mai mulţi şi mai multe.
Cu respect, al vostru Mihai T. Ioan, gazdă temporară a Zărghitului de Uica Mihai.

Stenogramă ultra-secretă

Mi-a parvenit pesurse stenograma unei convorbiri strict secrete, avându-i drept protagonişti pe:
Traian Băsesc- TB
Monica Macovei- MM
Mihai Răzvan Ungureanu- MRU
Mihail Neamţu- MN
Şi fiindcă e bine ca secretele să fie împărtăşite, plus că o să îmi crească ratingu la blog, iată redau mai jos textul integral al acestei stenograme.

MN- Cu gheaţă domn preşedinte ?
TB- Nu, că am făcut roşu în gât şi ai văzut cum mă aud la conferinţele de presă, sună ca dracu !
MN- Atunci puţin sifon, că e la temperatura camerei.
TB- mă luaţi-i dracului paharu din mână lu ăsta micu că mă calcă pe nervi.
MM- Dă mă paharu încoa... (paşi în încăpere) poftiţi tova.. domnul e preşedinte.
(se aude o sorbitură plină de satisfacţie urmată de zgomotul unui obiect de sticlă spart)
MRU- adun eu domnule presedinte, nu vă ridicaţi, bine că nu v-aţi pătat pe tricou.
TB- dă-l dracu de tricou că mai am cinci în portbagaj, mie mi-e de pahar că e din setul ăla pe care îl am de la Obama.
MM- da, într- adevăr este o pierdere ireparabilă
TB- adu altu da nu mai din astea cu încărcătură istorică, ia vezi în secretariat că am văzut nişte borcane goale de muştar, spală unul şi toarnă-mi o porţie, da dublă că am de scris o scrisoare importantă
MN- mă duc eu, domn preşedinte, mă duc eu...
TB- te duci tu la dracu, unde îţi închipui că eşti băi ciocoflete, de-abia ai urcat pe covertă şi vrei să te cocoţeşti în arboradă. Să îţi intre în cap, trei ani de acuma încolo eşti mus. Şi şterge bine pe jos, nu vezi că au rămas pete pe parchet şi peste două săptămâni trebe să predau spaţi, vrei să îmi oprească firma de imobiliare din garanţie?
MM- Poftiţi borcanu, vreau să zic paharu tovară.. vreasu să zic domnule... domnule preşedinte.
(se aud sorbituri, un plescăit apoi zzomotul făcut de o brichetă cu piatră)
MRU- deci rămăsesem la culoare...
MM- culoarea joacă un rol definitiv şi irevocabil, în strategia pe care... pe care... aia pe care...
MRU- Da, da, aşa e, susţin cu convingere...
MN- şi eu opinez că...
TB- mă ăla micu, iar te cocoţi în arboradă? Vezi că te suflă vântu jos... nu Sorin Ovidiu ci ăla vântu din stânga, hă, hă !
(din nou sorbitură, satisfacţie, brichetă)
MM- să mai umplu unu tova... domn preşe...
TB- umple, umple că azi am o zi grea, n-ai văzut că mocofanii ăia din Curticica Constituţională e cu draci pe ei?
(paşi pe parchet, zgomot de ceva greu care lunecă şi cade, un ţipăt, sticlă spartă)
TB- ţi-ai rupt ceva fă? Eşti întreagă? Ce ţi-am spus mă dracului să dai bine cu mopu pe jos, dacă îşi rupea asta cervicala, ce făceam?
MM- sunt bine, tov... domn preşedinte, numa că mi s-a dus un fir de la ciorap.
TB- păi ce porţi ciorapi? am crezut că aia e culoarea naturală a pielii...
MM- vai domnule preşedinte, mă măguliţi.
TB- aha! acu n-ai mai greşit să mă faci tovarăş... mă băieţi băgaţi bine la cap ce înseamnă să măguleşti o femeie ! Asta e cheia succesului, dacă ai femeile la mână, ai situaţia sub control. Hai fă fugi să îţi schimbi ciorapii şi după aia mai vedem noi ce culoare.
MRU- Eu aş propune să rămână albastru că are priză la public.
MN- dar fără crocodil că e subliminal...
TB- of, iară te bagi, ce dracu ai tu cu crocodilu, ia daţi-l pe ăsta afară din birou, auzi bă musule, până după parlamentare n-ai voie să treci dincolo de secretară, m-ai înţeles?
MN_ Ueeee!
MRU- să vă mai torn?
TB- nu mai turna... adu sticla cu totu că în voi nu pot să am pic de încredere, trebuie să fac totul singur.
(gîlgîituri fără î din a, apoi înregistrarea se întrerupe brusc)

NU MAI ŞTIU SĂ DESPART ADEVĂRUL DE MINICIUNĂ - capitolul I

Probabil molecula mea primară s-a dezintegrat în atomi şi am devenit din organism viu suspensie chimică.
Judec lucrurile în pripă oarecum şi le înţeleg doar pe jumătate şi niciodată pe jumătatea importantă ci pe cea care parşivă, încearcă să fucţioneze subliminal intoxicându-ne.
A apărut din nou şi este la modă înfierarea comunismului. Declaraţiile televizate sună ca răpăiturile de mitralieră din 1989. "Comunistoid" de "sorginte comunistă" sunt gloanţele cu care limbricii politici trag în noi în zilele acestea. Questionul feroce e că o fac două categorii de oameni. Cei care înainte de revoluţie s-au îmbuibat cu frazeologia la modă a limbii de lemn, ori cei care nici măcar idee nu au ce a însemnat "Iepoca de Aur" dar au prins din zbor sonoritatea şi faptul că ea mai ţine încă la multă lume.
Eu unul m-am format şi am crescut în frământata epocă aşa zis comunistă (la Revoluţie aveam 33 de ani, exact vârsta lui Isus când a suit pe cruce) am judecat-o, am înfierat-o şi mi-aş fi dat şi viaţa pentru ca românia să iasă din ea definitiv.
Dar să nu se mai înşele nimeni cu zicerea că noi trăiam în comunism. Declarativ ne aflam în Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată iar în realitate trăiam într-o dictatură fără doctrină, fără reazem politic, în care Nicu şi Elena făceau după cum îi tăia capul, iar în jurul lor, o mână de oameni (comparativ foarte puţini cu cei identici de acum) se prefăceau că aşa e. Secretarii de partid erau o sectă construită pe sprijin reciproc , de sus până jos, pe afinităţi şi pe ajutorul nemijlocit al bisericuţei de familie. Rudele se trăgeau unele pe altele de păr în scaune mai mari sau mai micuţe, mai calde sau mai călduţe. Multe dintre ele erau doar aparente, un Secretar de Partid de secţie era mai mult turul de aplicat şuturi în fund, secretarul pe uzină avea luată cu împrumut maşina directorului şi se mai bălăcea în chefuri pe la cantină, la o casă de vacanţă ori invitat fiind de tovarăşii cu funcţii mici să le blagoslovească petrecerea. Secretarul pe oraş era un om important, nu mai spun de cel pe judeţ. Aveau în jur o armată de lingători în fund de la care preluau exerciţiu şi se conformau la rândul lor la nivelul imediat superior. Şi în jurul lor se învârtea o ceatăd e trepăduşi, activişti, funţionari din structuri, lectori de Marxism, etc. Şi toată lumea avea acces la Hotelul Partidului ori la Cantina Comitetului Judeţean, pentru un pacheţel cu salam, muşchiuleţ, portocale, un săpun Fa, un spray Rexsona, o ciocolată chinezească şi bomboane învelite în staniol. Astăzi liota aceasta e de o sută, de o mie de ori mai mare şi de la pacheţel s-a trecut la pacheţoi, contul of shore şi limuzinele parcate în vile nesimţite.
În vremurile acelea aveam, fără să ştiu, o filozofie liberală drept căpătâi. Spuneam tuturor colegilor când ne adunam la bisericuţe de taifas:
Fiecare om e dator să îşi câştige pâinea zilnică!
Fiecare om e dator să âşi câştige pâinea zilnică, fără să îl împiedece pe cel de lângă el să îşi câştige la rândul lui pâinea.
Fiecare om e dator să âşi câştige pâinea zilnică, fără să îl împiedece pe cel de lângă el să îşi câştige la rândul lui pâinea, dar să se lupte ca pâinea lui să fie mai albă şi mai mare decât a vecinului.
Şi toate astea trebuiau să se petreacă într-un cadru de Fair Play sportiv, pe faţă şi cinstit.
Colegii râdeau de mine mă făceau poet visător şi treceau cu vederea peste blivernele mele care li se păreau mai absurde ca demisia lui Ceauşescu.
Aşa că primul lucru pe care l-am intuit după Revoluţie, a fost că îmi pot aplica principiile şi mă pot lupta pentru jimblă cu toată ardoarea, cu toată puterea şi cu toată înzestrarea mea.
Dar au venit trepăduşii aceia şi au pus mâna pe jimbloi şi au rupt coltucele, au scobit miezul şi iaca-tă eu şi voi ceilalţi rămânem numai cu coaja.
Să nu credeţi că furtul acesta e unul "de sorginte comunistă" ori "comunistoid". E o haloşenie plină de nesimţire a unor cretini care se simt doar îmbătaţi de aroma miezului pufos din jimbloi şi îşi apără coltucul strigând Comuniştii !!! Comuniştii!!!
Cu toate că, ei ştiu în sinea lor, Comunismul nu a existat niciodată în România ci doar o dictatură făţarnică pe care iată acum o găsesc prelungită în forme ciudate în societatea asta românească, singura pe care o am şi pe care o plac.

Eu şi Traian Băsescu

Am spus-o şi o repet plin de necuviinţă:
Duc un război permanent cu mine însumi, posedat fiind de un egoism feroce.
Nu fac decât ceea ce îmi place, mă las mânat numai de pofte exacerbate şi evit cu o energie care altfel canalizată ar mişca din loc patru centrale nucleare, să mă implic în alte chestionuri decât cele care mi se par croite pentru fiinţa mea pe măsură şi pe calapod.
Am îndărătnicia măgarului care nu se lasă dus din cărare nici biciuit cu jordiţa, nici ademenit cu morcovi păroaspeţi. Scriu de plăcere, fără să mă intereseze dacă cititorul se apleacă asupra textului, gătesc inutil trochiţe întregi de mâncăruri din care nu gustă nimeni şi iau drumul grămezii de compost din fundul grădinii, cultiv mirodenii verzi care se usucă neculese pe strat, numai pentru plăcerea de a le privi pasager, într-un cuvânt mă port ca un paznic meschin al propriei mele fiinţe.
De aceea îl iubesc pe Traian Băsescu, fiindcă seamănă cu mine, ca tras la indigou.
Ba chiar afirm că e mai tare, mai bun, mai plenipotenţial decât mine, fiindcă dacă eu îmi port egoismul în anonimat (introvertit fiind şi solitar) el îl face public, chiar exacerbat de public (extrovertit, clown şi giumbuşlucar) solicitând ca universul să se rezume doar la a se învârti în jurul propriei sale fiinţe devenită axul unic al miscării cosmice.
Iată de ce îl iubesc pe Traian Băsescu, iată de ce mă simt umilit, iată de ce am remuşcări şi consider că sunt declasat fără argumente de acest domn care a atins perfecţiunea în materie de egoism.
O să-l regretăm pe Băsescu atunci când nu va mai fi, pentru că oameni ca el nu se nasc decât la o sută de ani o dată, rareori, la un mandat şi jumătate şi niciodată într-o abia înfiripată democraţie.

Sonet pentru Elena Udrea

Recunosc cu tristeţe şi supunându-mă oprobiului public, că sunt îndrăgostit de Elena Udrea. Pentru ea aş fi în stare să îl strâng de gât pe Băsescu.
Îmi lipseşte de când nu mai apare pe sticlă, decând nu mai taie panglici şi nu mai călăreşte roibi.
Şi de dor şi amoc i-am scris un sonet:

Ce debordant mă simt iubito Când
Pe corso lângă tine defilez
Ştiind că Băse mă suduie în gând
Sorbindu-ţi silueta ecosez

Ce necesar mă simt veghindu-ţi paşii
Supt clar obscurul de neon şi iod
Că te mănâncă din priviri borfaşii
În vaier pedelist şi monocord

Ce superman mă simt când lângă tine
Mai creşte-un patinoar ori un solar
Şi pier leuţii, ronii din chenzine
Şi douăşcinci la sută din salar

Aşa mă simt tu draga mea iubită
Şi ce păcat că tu eşti nesimţită.