Referendum partea unu

Mi-a călcat nevasta o cămaşă albă, costumul bleumarin stă pe umeraş tras cu căcătorul şi mi-a pretins la prima oră a dimineţii să mă bărbieresc, lucru pe care de obicei, nu îl fac duminica.
Mergem la Referendum, mi-a argumentat şi o să ne întâlnim cu toată lumea din oraş, nu vreau să te arăţi acolo ca un sălbatic. Şi nici să nu ne creadă lumea nişte amărâţi.
Adică, după mintea ei de femeie, trebui să arătăm, ducându-ne la urnă, prosperi şi optimişti.
Optimisumul meu e negreşit la locul său, dar prosperitatea, parcă mai va să vină.
Nu mi-am mai cumpărat pantofi noi de trei ani, port tot vechituri second hand agonisite din talcioc iar Fordul meu bătrân de mută vreme n-a mai văzut un plin de benzină. Îi dau pe sponci câte zece litri şi ăia cu mare greutate scobindu-mi pensia minusculă.
Dar toate astea nu au legătură cu Băsescu şi nici cu cămaşa albă de poplin pe care o să o îmbrac astăzi.
Sper doamne, să nu mă pună Nemţoaica să îmi iau la gât şi cravată.
Mai ales pe cea violetă, ca o flacără pe care am primt-o cadou de la un admirator în 2009.

Vila lui Băse

Pătrăţoasă şi cu lambriuri insipide, Casa Dante unde vrea să se retragă la pensie Băsescu seamănă mai mult cu un mormânt de faraon.
Îmi reamintesc de celebra carte a lui Gabriel Garcia Marquez, Toamna patriarhului în care este evocată plimbarea Dictatorului printr-un palat pustiu în care răceala intrase în ziduri iar vacile care umblau liniştite pe holuri rumegau tapiserii vechi.
Ce mama dracului de gusturi are Băselul, dacă şi-a ales să se retragă într-un cavou ?
Marinăreşte vorbind, vila seamănă cu o cală de cargou, cred că ăsta e puntu dă atracţie.
Mai lipsit de prost gust milion de euro cheltuit n-am văzut.
Domnule Ponta, te rog pe această cale, dă-i domne casa Dante să locuiască în ea.
Şi noi punem lespedea la intrare...

Gazeta de perete

În tinereţea mea de Utecist scriam la Gazeta de Perete a fabricii în care îmi făceam ucenicia de viitor comunist, articole despre Făurirea Societăţii Socialiste Multilateral Dezvoltate, despre perfecţionarea continuă a calităţii profesionale şi despre măreţele realizări ale Epocii de Aur. Scriam cu zvâc încă de pe atunci şi secretarul de partid mă stimula să fiu creativ şi pe fază. Dar în acelaşi timp mă cenzura, citindu-mi în avanpremieră articolele, adăugând cu de la sine putere citate din Opera Tovarăşului, trimiteri la documentele de partid şi rafinamente precum angajamentele neprecupeţite şi satisfacţia partinică. Eram plin de o mândrie prostească văzând oameni opriţi în faţa gazetei ( era în fapt o vitrină uriaşă de sticlă prinsă în rame de fier cornier, prevăzută cu lumină de neon şi seceră şi ciocan în 3D. Articolele erau bătute la maşină, şi literele erau pe jumătate mâncate iar litera "ş" sărea afară din rând cu jumătate de spaţiu) şi citindu-mi producţiile care aveau cursivitate şi oarecare şăgălnicie de prunc naiv.
Mi-am adus aminte de acea epocă prin echivalent cu un fenomen global despre care nu se mai vorbeşte decât aşa în treacăt el devenind deja obişnuinţă în conştiinţa publică.
Feisbucul, spaţiul de scriere virtual internautic care a devenit astăzi Gazeta de Perete a unui miliard de oameni (cred că exagerez cifra în necunoştiinţă de cauză) care îşi scriu opiniile, părerile, angoasele, bucuriile, tristeţile, indignarea, satisfacţia, pun întrebări, dau răspunsuri, alcătuiesc comentarii, înjură, răsfaţă, laudă şi mai ales se descarcă de tot ce este în plus în conştiinţa lor. Asta fără ca vre-un secretar de partid să îi caute la text, fără seceră şi ciocan, ori lumină de neon.
Şi e o înghesuială pe feisbuc, de texte, fotografii, fişiere media şi mai ales, mai ales, de strigăte de singurătate. Gazeta de perete a internetului contemporan, se scrie în însingurare, cu tastatura şi monitorul iar virgula acestor ziceri se numeşte Like.
Adică un fel de vocaliză aproape inumană: Alo ! Sunt aici ! Exist! Scriu! Citesc!
Like !!!

Sondaj de opinie

Mi-am adunat astăzi la prânz, supt nucul din grădină, motanul, mâţa tărcată, cea surie, pe cele două căţele obraznice şi, pentru imparţialitate, am invitat şi un dulău răpciugos din vecini, care e prieten cu căţeluşele Biba şi Boni şi dă târcoale sperând că într-o zi... înţelegeţi voi, dar diferenţa de talie (el e un lungău iar ale mele sunt mignone) face imposibilă orice manevră dubioasă.
Mi-am desfăcut o bere rece, cu gust puternic şi amărui (cumpăr berea asta nu pentru gustul puternic şi amărui ci pentru că e atât de ieftină încât ai senzaţia că bei pe gratis) le-am servit intervievaţilor pe sponci câte o labă de găină fiartă şi mi-am dres glasul cu importanţă juvenilă:
- Dragii mei, ne-am adunat aici supt umbra falnică a nucului Grigore (la mine până şi arbuştii au nume şi personalitate) spre a răspunde la un sondaj de opinie lansat de un partid politic, nu îl nominalizez pntru a păstra echidistanţa distantă şi vă rog să fiţi cooperativi şi tranşanţi, pentru a termina repede, fiindcă mi se încălzeşte dracului berea asta şi nu mai are nici un gust.
Aşa deci, să trecem la prima întrebare...
- Stai Boss, m-a întrerupt căţeaua Bony, cea mai bătrână din toată adunarea (trebuia să scriu matură), vrei să zici că ne bagi într-un sondaj de opinie la comandă plătit de un partid politic ? Şi nouă ce ne pică la afacerea asta? Adică vrei să o facem pe daiboje, numai aşa fiindcă locuim- fără voia noastră- în circumscripţia ta electorală, ori ai de gând să ne retribui conform OUG nr. douăsutecinszeci per doişepe per douămii enşpe?
- Obraznico, am apostofat-o vezi că eşti plină de bale pe piept şi ai şi blana plină de scaieţi. Ţi-am spus să nu îţi mai faci nevoile în fundul curţii...
- Iar-o şefu, a intervenit motanul Mutulică asta,e atât de bătrână încât crede că trăieşte încă pe vremea lui Carol al Doilea şi visează să se mute la ţară. Zi înainte, că devine interesant, de când îmi doream să particip la un sondaj de opinie, adică simt că am o responsabilitate civică pregnantă...
Am stors ultima picătură de bere din sticlă şi cu pixul şi clipboardul pregătit am lansat prima întrebare:
Ascultaţi la mine câini, pisici şi de alte naţionalităţi:
Întrebarea unu- ce preferaţi, un ciolan cu zgârci ori unul cu os ?
Pisica tărcată Vetuţa a scăpat gheara de pui din bot şi m-a interogat precipitată:
- E vorba de un ciolan crud, adus direct din măcelărie, ori de oasele alea insipide pe care le fierbi tu mai întâi în supă ca să le scoţi tot bunul şi după aia ni le arunci nouă ca să te scapi de o obsesie?
-Taci Veto a întrerupt-o mâţa surie furând şi gheara Vetuţei, nu e vorba despre ciolanele noastre pe care stăpânul atât de mărinimos şi grijuliu ni le dă spre îndestulare, ci e vorba de un ciolan statistic, care oricum nu există. Nu ştii tu de cele policiceşti, că toată lumea îţi promite până ajunge la putere şi după aia sug ei ciolanu. Stăpâne, eu unul nu fac mofturi, cu zgârci, cu măduvă, nu contează, numai ciolan să fie.
-Eu nu, eu nu, a lătrat impacientată căţeaua Biba răsucindu-se de nebună în jurul cozii, eu vreau amândouă ciolanele, să pot alege selectiv, vizual, gustativ şi etîcî. Aşa e democratic. Invoc liberul albitru şi etica de ciolan.
-Proaste mai sunteţi, a suspinat cu botul pe labe dulăul vecinului. Vă flutură ciolanul pe la bot şi voi daţi în isterie. O să vedeţi ciolan când mi-ai vedea eu scoasă căpuşa aia de pe testicule, nu v-aţi prins că supt masca unui sondaj, stăpânul vostru vrea să vă înregimenteze politic?
Ca mâine o să vă dea câte un carnet de partid şi o să vă oblige să îi aduceţi voi ciolane supt formă de cotizaţie ...
Şi în timp ce sondajul meu stătea pe loc, căţeaua Bony ( bătrână, înţeleaptă, hârşâită) a urcat în bucătărie, a deschis cu infinită grijă frigiderul şi a luat de acolo ciolanul proaspăt pe care îl cumpărasem dis- de- dimineaţă ca să îl fierb în fasole.
A încercat să dispară cu el în scaieţii din fundul curţii, dar onorata adunare canino- pisicească a simţit-o şi s-a stârnit o cavalcadă după ciolan ca într-un western cu John Wayne.
Am rămas aşadar singur supt nuc, cu foaia de hârtie goală, fără bere, fără perspective, dar mai ales...
Dar mai ales...
Dar mai ales, fără ciolan !

Am o ţară ca afară

Tânjeam fraţii mei de românie după America şi după americani.
Mă visam colindând prin Manhattan, cu un Yelow Cab, mestecând Chicle Gumm şi halind la colţlul 45 Avenue cu Madinson Boulevard, un Hot dog de la mama lui. Tânjeam să colind America într-un Dodge hodorogit, pe Route 66, să mă duc la Niagara, Yelowstone, Mount Roushmore şi în alte locuri unde se duc fraierii de turişti.
Mai visam să văd Mardi Gras la New Orleans şi Irish Day la New York în ziua când râul Hudson se colorează în verde.
Acum nu mai e nevoie.
Am toată America în România.
Oameni care dorm în cutii de carton pe supt poduri, hoţi de buzunare sadea, pistolari, mafie, drogaţi şi traficanţi, politicieni corupţi, miniştri cu ciucuri, un milion de servicii secrete, telefoane ascultate, cate un Watergate în fiecare an, bolnavi de sida cât încape, homosexuali care fac parade, elicoptere care cad în lanul proaspăt ierbicidat, am enşepe mii de televiziuni, showuri cu vampe proaste, entertaineri handicapaţi, playboy cu muşchi steroidizaţi şi mai ales, mai ales, am autostrăzi. Bucăţi de autostrăzi.
Ce mai ...

Am o ţară ca afară!

Dă-i în mă-sa de popor...

Vreau să vă spun în primul rând că îmi iubesc ţara cu toată fiinţa mea şi cu toată fiinţa mea şi cu toată fiinţa mea...
Vreau să vă spun în primul rând că mă cutremur de dragul ei şi de dragul ei şi de dragul ei...
Vreau să vă spun în primul rând că sunt curat în suflet şi în suflet şi în suflet...
Apoi o să le spun pe celelalte ca să vă cutremuraţi:
- dacă Ceauşescu ar învia din morţi printr-o minune, apăi ar trebui împuşcat la loc pentru vina zilelor pe care le trăim. Dacă nu ar fi avut grobiana înţelegere să se socotească buricul pământului, nu am fi ajuns să trăim într-o ţară împuşcată şi preluată de bandiţi în traista falsei democraţii. Linia a doua a pecereului a furat industria care avea etichetă de morman de fiare vechi de la Petre Roman, a topit-o şi şi a făcut din ea buncăr politic cu turnuleţe, aer condiţionat şi eşpament de lamborghiniferrarirolsroyce. Linia întâi a securităţii a devalizat conturile internaţionale secrete şi a construit antene pentru televiziuni unse cu untul suferinţelor pensionăreşti şi maternale. Voiculescu strigă hoţii uitându-se în oglindă. Tătucu Iliescu cel cu faţă umană l-a lăsat pe Hrebenciuc şi pe ceilalţi hrebenciuci să fure cu măsură ca să rămână oarecum săraci şi cinstiţi în aparenţa electorală. Ţărăniştii au terfelit istoricismul partinic transormându-l într-o greaţă populară, Băsescu a vândut flota ca să nu-l oblige cineva să se întoarcă la timona de care s-a dezobişnuit, Tăriceanu a mai pus mâna să îi mai dea nişte milardemilioane Patriciului Dinu Păturică, iar Vântu (SOV) a fost vânticelul- zefir care a suflat în toate seifurile, casieriile şi buzunarele adăpostitoare de creiţari.
Becali, Mititelu, nici nu mai ştiu cum îi cheamă pe ceilalţi de nervi au luat fotbalul şi l-au transformat în gumilastic de tras după porumbei şi fără osebire, fără falseturi şi cu partituri nescrise dar bine băgate la cap, toţi cîntă pe trei voci dar aproape la unison precum în Corul din Nabuco:
Dă-i mă în măsa de pensionari, ce mai vor colivă? Dă-le mă în mă-sa de gravide ce mai vor prezervative gratis, că s-a transformat ţara într-una de mămici? Dă-i mă în mă-sa de profesori ce mai vor, dă-i mă în măsa de militari ce mai vor, dă-i în măsa de revoluţionari ce mai vor, dă-i mă în măsa de popor...
Şi uite aşa, cam trei milioane plecară afară scârbiţi şi îndureraţi, cinci milioane şomeză, şi restul milioanelor trăiesc precum într-o vale adâncă dintre doi munţi. Fără orizont, fără o cărare spre lumină şi căldură.
Iar tembelii ăştia se cramponează de scaune, slănina puterii le unge râturile şi răsuflarea întregului politic pute a cadavru şi a măsele stricate de atâta ros la ciolan.
Dar ei nu au nici o vină.
De vină e Ceauşescu şi numai Ceauşescu fiindcă a scăpat lucrurile din mînă şi s-a purtat aşa cum se poartă astăzi Băsescu.
Doamne, aţi văzut ce mult semăna astăzi Traian aflat în parlament cu Niculae?
Aceeaşi efigie de ceară a disperării.
Şi dă aia vă zic, dă vină e Ceauşescu şi dacă învie din morţi şi daţi ochii cu el, nu ezitaţi ?
Împuşcaţi-l pă nemernic.