Băsescu a pus SRI-ul pe mine !

M-a sunat aseară diperată, Elena Udrea. Avea o voce guturală şi aproape insterică, striga în receptor şi o auzeam cum tremură ca o frunză. A aflat Traian că m-am asociat cu tine,  că ne-am luat teren în tovărăşie, că o să facem împreună agricultură şi vom cultiva urzici şi ştevie pentru export în China. Parcă a turbat de furie, a aruncat după mine cu paharul plin de vischi, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată până acum. De obicei golea paharul înainte de a-l arunca . Şi  m-a înjurat ca vaporenii, nici nu vreau să îţi repet ce mi-a strigat, ceva de copastie, bordaj şi mai ceva care seamănă a timonă ori ... nici nu mai ştiu, am fugit pur şi simplu desculţă, nici nu m-am gîndit măcar o secundă să îmi iau papucii, deşii sunt ăia albaştrii cu strasuri, care ştii că îmi plac mie, i-am purtat în campanie şi mi-au adus noroc că am ieşit prima de pe locul doi.

Dar sunt sigură că o să îmi dea el papucii...

La final, mi-a spus Elena ceva care mi-a dat de gândit: Vezi, a zis ea, a promis Băsescu că o să pună sereiu pe tine. A dat deja ordin, o să umble spionii în dîra ta şi o să te cotrobăiască până şi în gaura... în gaura...

Şi ţi-a pus şi telefonul sub urmărire.

Atunci închide dracului telefonul fă nebuno, îţi dai seama că tembelu aude tot ce vorbim....

Şi am închis.

Am privit jos pe geam, în stradă era o maşină de gunoi, nou nouţă, cu numere de Arad, cu cauciucuri Pirelii, şi girofar, doi gunoieri suspecţi cu uniforme noi şi pantofi Leonardo, iar pe partea cealaltă a străzii am văzut un tip ciudat cu o pungă de plastic în care aparent era aurolac, numai că tipul în loc să tragă din ea pe nas, roste atot felul de indicaţii.

Aha ! Mi-am spus, au trimis băieţii de la interceptări, abosvenţii angajaţi în toamnă pe pile, ăştia nici nu ştiu cu ce se mănâncă o interceptare.

Şi m-am dus de m-am culcat liniştit.

Asociat cu Elena Udrea

                                             DA ! M-AM ASOCIAT CU ELENA UDREA !!!

De mult timp mă bătea la cap şi mă fu--a la icre să intru cu ea în afaceri, să luptăm cot la cot pentru Edificarea Societăţii Capitaliste Multilateral Dezvoltate în România, să propăşim şi să devenim stâlpi de bază ai Noi Ordini Economice în Uniunea Europeană.

De câteva ori a plâns pe umărul meu şi a lăcărămat, deschizându-şi sufletul.

Relaţia ei cu Băsescu devenise apăsătoare, preşu pierdea pre mult timp în cancelarie cu consilierii (bănuia că joacă pocher pe lefurile şi diurnele de deplasare) se ocupa mai mult de nepoţică decât de... mă înţelegeţi şi când nu era în cabinet ori lângă leagăn, bea de stingea. Şi din cauza bugetului redus trecuse de la vizichi la ţuică două prune, care pute îngrozitor a doagă.

Era nefericită biata Elena, dar ce puteam să îi fac.

Dar până la urmă mi-am călcat pe suflet.

Da !

Ştiţi cât de elegant mă port cu femeile, iar blondele au fost slăbiciunea mea dintodeauna.

Aşa că am băgat mare, mi-am lichidat toate celelalte afaceri, ferma de pui cu patru picioare de la Bacău, crescătoria de râme portocalii de la Craiova şi toate staţiunile de cercetare a tehnologiei de creştere a urzicilor şi cu banii obţinuţi, plus ce mai aveam de la telegondole, am cumpărat două mii de hectare de teren în Ialomiţa.

Elena a plesznit pur şi simplu de fericire, mi-a sărit în braţe şi m-a sărutat cu o căldură neobişnuită pentru ea, care în general e rece ca un pui ţinut în congelator.

Am decis că ne vom apuca serios de cultivarea pentru export în China, a spanacului , şteviei şi drăgăveiului bio, pe care le vom produce în culturi succesive, în sere, solarii şi câmp deschis, cu fonduri de la UE  şi cu ce mai prindem când or pleca netoţii ăştia de la guvernare şi venim noi la putere iarăşi.

Elena e sigură de asta, ştie negreşit că Băsescu a pregătit o bombă colosală pentru Ponta şi o să-l radă din politică definitiv.

Aşa că fraţilor, dacă vă mai aud că scoateţi vreo vorbuliţă la adresa doamnei Udrea, vă iau în şuriu şi vă înşir maţele pe gardul de la Cotroceni. Ştiţi doar că nu glumesc. 

Clonele Elenei Udrea

Nu există organizaţie de partid din ţara asta, fie că-i de stânga, de dreapta ori de nici o culoare, care să nu aibe în componenţă la nivel de conducere, o Elena Udrea clonată.

O domnişoară sau doamnă în toată firea, prevăzută cu garagaţă, tupeu xandrinic, pe lângă recuzita obligatorie: sâni, copane, decolteu, zâmbet de gumilastic, privire languroasă, freză fantezi cu delicat aer de Holivuud.

Cocoţată în funcţii mai mari sau mai mici, pornită să ajungă în fruntea oricărei liste de băgat în urnă, clona a ajuns pe frontispiciu prin săritură directă din patul cu saltea jilavă a şefului, şefuleţului ori şefuţului de partid local, iar visul ei suprem este să -precum puricele cu nouăşnouă de ocale de fier la glezne- sară într-un pat mai de sus, eventual cu saltea de apă şi instalaţie electromecanică de masaj prin vibraţie.

Clona se îmbracă tip top din reviste şi cu croitoreasă personale, are tocuri înghesuite într-un gabardin de mahon cu oglindă panoramică, se dă cu tot ce-i mai bun în materie de coloniale şi se înscrie la cuvânt oriunde, oricând şi  oricum. Microfoanele, bliţurile, camerele de luat vederea, o entuziasmează şi îi fac decolteul să crească direct proporţional. Ne există fericire mai mare pentru ea decât să apară foto într-un tabloid, iar o ştire la TV o face să deschidă şampanii fără număr, fără număr, fără număr...

Tânjeşte să taie o panglică, măcar la inaugurarea unei debarale de la intereprinderea locală de pompe funebre şi îl sucăleşte pe şeful, şefuleţul ori şefuţul ei din dotare să facă pe dracu în patru, să se dea peste cap, să obţină neşte ceva fonduri ca să construiască o telegondolă acolo pe care să o inaugureze..

E plină ţara domnii mei de clone ale Elenei Udrea, care se dovedeşte iată că nu este unică, singulară şi nerepetabilă.

Şi toate clonele astea au ceva în comun, fie că au părul, brunet, roşcat, castaniu, ori altă culoare dobândită de la Dior.

Toate au sufletul blond !

Scrisoare deschisă

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ IUBITULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI EXCELENŢA SA DOMNUL TRAIAN BĂŞESCU

Stimate domnule preşedinte, cu profundă indignare proletară şi mândrie patriotică, înfierez încercările, tentativele şi insinuarili actualilor şi foştilor duşmani politici care îi aveţi ca orice preşedinte care este, de a vă băga în tagma jefuitorilor de norod şi de a vă transforma într-un latifundiar veros, rapace şi avid, deoarece fiindcă vi-aţi cumpărat şi dumneavoastră acolo o curea de pământ de trei sute de hectare. Care nici măcar nu poate fi numită moşie fiindcă dacă îţi pui mintea într-un ceas o poţi străbate cu piciorul pe jos cu tot cu sepepeu, consilieri şi secretată. Mai repede merge cu gipanu care nu este cazu fiindcă dumneavoastră patriotic, vă căraţi cu Dacia.
Este strigător la cer cum aceşti politicieni cu caş la gură şi chiloţii rupţi în tur, vă bălăcăresc şi vă înjură pe la toate colţurile şi televiziunilor..
Drept care vreau să vă asigur că noooi, marea masă de proletari din industria lucrării pământului, suntem alături de dumneavoastră, de familia dumneavoastră, de consilieri, de sepepeu şi de doamna Udrea când e cazul.
Şi vă puteţi baza pe noi să vă dăm o mână de ajutor în viitoarea campanie agricolă (dar şi elelctorală) la muncile câmpului, arat, semănat, plivit, lipit afişe şi alte alea şi vă asigurăm că nu vom precupeţi nici un efort ca să...
Şi ca să...
Închei urâdu-vă ca între noi oamenii pământului, cât mai multe succesuri şi tarlauă bogată.
Cu profund respect al dumneavoastră
Ioan Porumb
preşedinte al cultivatorilor de cereale şi plante botanice şi etno

P.S.
Domn preşedinte, nu îmi puteţi aranja şi mie vreo cinci sute de hectare pe lângă dumneavoastră pe acolo la Nana, numa să trimiteţi consilieru să pună o vorbă şi gata.
Că am obţinut neşte milioane de la CEC Bank şi nu am unde le băga.
Şi para-ndărăt, mă înţelegeţi, nu mai trebuie să faceţi nici un lising să vă luaţi tractoare .