miercuri, 31 octombrie 2012

Elena Udrea JURNAL DE BLOC I

24.10. anu curent
Trebuie să recunosc cu mâna pe decolteu că a fost extrem de dificilă şi dincalea afară trecerea asta de la blog la bloc.
Doamne cum pot să trăiască oamenii în cutiile astea de chibrite?
Nu îmi explic fenomenul decât printr-o lipsă totală de bun gust şi de bun simţ.
Să te complaci locuind în mizeria asta !

25.10 anu ăsta
Mi-e tare greu încălţată în opincuţe, fără tocuri simt că ameţesc. Parcă nu sunt eu. Plus că a trebuit să îmi cumpăr şi pulovere pe gât, flanele cu nasturi şi pantaloni reiaţi.
Plânge sufletul în mine când mă vâd în oglindă, smăn cu o mahalagioaică de duzină, mai ales că am renunţat şi la machiaj. Consilierul de campanie mi-a indicat să fiu cât mai natur, futu-i muma-n cur !

26.10 anu alegerilor
Stada e plină de hârtoape, dau în gropi din metru în metru, am ferfeniţat deja o pereche de opincuţe. E drept că le iau de la second hand, dar mă enervează să tot încerc să le asortez la sweaterul de poliester.
L-am chemat pe rimar şi i-am dat ordin să asfalteze strada.
Doamna Nuţie, mi-a replicat el aproape obraznic, nu se face să ne dedăm la d-alde d-astea în campanie, că ne judecă lumea şi scădem în ochii alegătorilor.
I-am băgat în mă-sa de alegători, că mă doare-n soft de ei şi i-am dispus să asfalteze strada. Nu toată, doar până la mine la scară.

27.10 tot anu ăsta
Am început să descoper mici plăceri în aranjarea perdeluţelor de creton, a covoraşelor de iută şi a prosoapelor din baie. N-am mai făcut chestii din astea din vremea studenţiei. Mi-am luat şi mobilă, nişte alea drăguţe de placaj şi buret, ce mai, încep o viaţă nouă. Am centrală, am cablu, frigider, maşină de spălat, tot ce vrea sufleţelul meu. Păcat că n-o să ajung să le folosesc !

28.10 anu blocului
Am văzut că iară se iau ăşta de la antene de mine, băgaia-ş, troglodiţii dracului, păi ei nu ştie că mandatu de deputat cere şi sacrificii? Cred ei de bunăvoie m-am mutat în romanaţii ăştia fără aer, fără perspectivă, fără... oh!
Păcat că nu avem circumscripţie la Nisa, că era altceva, da lasă că am timp patru ani să aranjez ceva în sensu ăsta. De fapt tebuie în primul an şi jumătate, că după ce pleacă Traian....

marți, 30 octombrie 2012

Dor de preşedinte

Pustie şi tristă România fără zâmbetele în colţul gurii ale domnului Traian Băsescu.
Mărturisesc ruşinat că îmi lipseşte Preşedintele, hăhăielile lui sunt tonifiante şi pline de vitamină, precum aspirina de acid acetilsalicilic.
Şi de asemeni mă cuprinde o tristeţe iremediabilă gândind cum se plimbă el pe culoarele pustii ale Cotroceniului, însingurat şi fără ţintă, un exilat în feuda propriei măreţii.
Dar , gândesc, e doar o fază de moment, îl văd cum ascuns într-o debara plină cu scule de lăcătuşerie de la mezanin, îşi ascute, precum lupul din poveste, dinţii şi limba cu un raşpel ruginit şi cum face probe de voce într-o pungă de hârtie rămasă de la un hamburger:
Trei iezi cucuieţi
Uşa mami descuieţi...
Iar iezii USL- ului, ca şi fraierii din poveste, vor crede că e mămuca plină la subsioară de mălăieş...
Primul ied care va fi halit va fi Ponta, apoi ieduţul Crin şi ascuns sub copaia de la Antena 3 va rămâne să aştepte capra adevărată, doar iedul cel mic şi cu caş la gură... of Doamne, pe ăsta niciodată nu ţin minte cum îl cheamă...

Deci dorul meu sfâşietor
Se preface în amor
Dulce, siropos, fierbinte
Pentru domnul Preşedinte

Sper să fie ca-n poveste
Uite-l , na, că nu mai este
Dedesupt să-i ardă trocul
Oare cine-aprinde focul ?

luni, 29 octombrie 2012

Uraaa, începe campania

Circul electoral a început- doamne nu mai pot de o plăcere masochistă, e la fel  datului cu brifta în... ştiţi voi unde.
O să îmi cumpăr o rudă de parizer ieftin făcut din gheare de pui, şorici de oaie şi urechi de porc inanit, o sticlă de bere de malţ cu gust puternic şi amărui, pâine nu îmi trebuie, că pot mânca ce rămâne de la strachina motanului şi o să stau în fotoliu cu mânurile pe telecomandă să urmăresc dările în stambă de la televizor.
Dar ce distracţie va fi dacă aşa cum se zvoneşte o să cam lipsească stând cam cu capul la cutie, cele două dive ale mele, mâncale-aş fotogenia.
Elena Udrea dusă să locuiască o lună la bloc la Roman, ca o romancă adevărată să candidească acolo mai mult pe şestache.
Şi Roberta a lui Anastase care ăşi aranjează plină de bunăcuviinţă ploile la Ploieşti, unde se ştie că ploaie cu mandate daibojeneşti.
Amândouă divele mele, au luat campania apostoleşte, Elena coborându-se de pe tocuri şi împărţind în diaspora de la Romanaţi cărţi de citit (că mai sunt şi altfel de cărţi, bunăoară cele de alegător) iar Roberta retrăgându-se din faţa presei cu spini, în propria tipografie unde editează un ziar gratuit cu poze alb- negru (mai mult negru).
Şi mai sunt câteva doamne de care nu vreau să mă lipsesc, Sulfinica cea galeşă, doamna cu Ciocu Mic udat cu apă din pahar, doamna Anca "să transportaţi bineee !!! " şi cam atât, că restul sunt firave şi fără miere pe foncţie.
Şi simt nevoia să fac un îndemn general Divelor care îmi sunt delicatese televizoristice, campanistice şi alegătoristice:
Fetele mele ! Doamnelor ! Silfidelor ! Gugureşelor !
Nu vă trageţi înapoi, nu vă dezlipiţi de bară, de sticlă, de interviuri, de defilări pe toace cu decolteurili în prim plan.
Fiţi Raskolnicovnice, agresive, punitive, subversive, cu gura mare, bătăioase, tăioase, mincinoase şi tot tacâmul despre care ştiţi ca nimeni altele !
Că nu are ce să vi se întâmple, mai rău de atât nu puteţi ajunge !
Sau ?