vineri, 30 martie 2012

Uica în Rai

Am fost ieri în rai. Adică pe-un picior de plai pastoral, pe Valea Almăjului din Banat, într-o localitate numită Prigor de care puţini au auzit şi e păcat. Am făcut un montaj foto-video, acum mă chinuie cu el să îi dau formă finită şi o să vedeţi că nu spun baliverne.
Şi ce credeţi că am făcut?
Păi am fript un miel în proţap, umplut cu tocătură de drob şi copt pe îndelete la foc de stejar.
Nebunie, şi dezmăţ.
După amiază pun filmul pe blog.

sâmbătă, 24 martie 2012

Plec din ţară la noapte

Lumea rea bârfeşte...
Lumea rea ponegreşte...
E plină lumea de lume rea...
Cică Elena Udrea ar fi gacica lu domn Preşedinte şi că şi a ajuns ministeriabilă prestând cu fofoloanca...
Răi da şi fraieri, păi nu se prindea doamna lu domn Preşedinte şi îl băga în cotrocenii lui de vaporean?
Cică Elena Băsescu e proastă de dă în gropi şi nu ştie să vorbeşte...
Pervertiţi domne, pervertiţi, păi nu o vota atâţia votanţi care este...
Cică ala micu de a fost priministru, cum dracu îl chema... Toc, Poc, Moc , ştiţi voi despre care este vorba, ar fi luat examenele de la facultate prestând muncă de dulgher cu tesla la vilele de lemn ale decanului, prodecanului şi rectorului de la Facu...
Păi ce era ăia proşti să îşi lase gradu seisimic pe mâna pămpălăului?
Rea lume domne, plină de venin, nu le-ar mai ajunge pensiile şi indemnizaţiile.
Din cauza lu românii ăşta care ştie numa să dea cu boata şi cu sapa, m-am hotărât să plec din ţară.
Am vorbit aseară cu domn deputat Boldea să mă ia la el în Kenya şi diseară plec spre Congo.
Aşa că asta e ultima mea postare, vă las pe mâini bune:
Preşu
Udroaica
Elena cu buze de ceramică
Au ei grijă de voi mă nemernicilor care sunteţi !

vineri, 23 martie 2012

Şi totuşi voi candida


Stăteam pe gânduri şi îmi vărsam amarul într-o sticlă de răchie bătrână, fiindcă în sufletul meu îmi doresc să devin PREŞEDINTELE UNIVERSULUI.
E o funcţie care mi se potriveşte ca o mănuşă şi vă rog să mă credeţi că aş fi un preşedinte pe cinste, adică m-aş implica, aş face ordine în galaxie, pentru început, nici o cometă nu ar mai umbla de capul ei, aş interzice fazele lunii şi mareele, asteroizii ar primi plăcuţe de înmatriculare, iar praful cosmic ar fi curăţat de două ori pe săptămână cu aspiratorul.
În plus, aş distribui pământ gratis pe Marte, Jupiter şi Saturn ca să facă lumea grădinărie interplanetară.
Şi cum îmi înecam amarul aşa, am primit un e-mail de la
un magazin virtual pe cinste care are o gamă înebunitoare de încălţări şi băieţii încântaţi de candidatura mea, s-au oferit să îmi dea o pereche de papuci.
Prima dată m-am enervat, adică stai domne, ce faceţi, ÎMI DAŢI PAPUCII ?
De-abia după aceea mi-am dat seama că gestul lor este unul curtenitor şi plin de apreciere la adresa mea.
Adică au grijă să fiu o prezenţă şarmantă, chiar şi în papuci.
Aşa că le-am mulţumit şi am purces la alegerea încălţărilor prezidenţiale. A trebuit să colind mult, pentru că au o ofertă atât de diversificată şi am apelat şi la consultanţă de specialitate, adică am întrebat-o pe Nemţoaica de nevastă-mea cam ce mi s-ar potrivi. Şi după îndelungi şi istovitoare consultări şi medieri, mi-am ales pentru campania electorală aceşti papuci
http://www.zorilestore.ro/papuci-barbati-rider-swin-ad-m-80150_22197
care par şi comozi şi uşori, au un aer sobru dar în acelaşi timp sportiv şi nici preţul nu e unul care să arunce Universul în aer.
Aşa că fraţilor, mă reînscriu în lupta electorală, încălţat cu papuci noi şi să vedeţi câte voturi acumulez.
Cred că o să trec de sută la sută.

joi, 22 martie 2012

NU MAI CANDIDEZ

Am primit ameninţări teribile fraţilor...
Candidatura mea la postul de Preşedinte al Universului a umplut de fiori tot mediul politic.
Pentru că băieţii ăştia cu milioane de euroi în spate şi-au dat seama că în faţa mea nu au nici o şansă.
La început mi-au făcut oferte generoase.
Primul a fost Dan Diaconescu, subţirel şi direct mi-a oferit un iacht cu tot cu căpitan şi două mateloate, ca să mă înscriu în partidul său şi să candidez sub culoarea violet. Şi cum l-am refuzat politicos, m-a ameninţat cu dezvăluiri despre faptul că pun prea mult leuştean în ciorbă şi folosesc numai legume importate din Ungaria.
Între timp, îmi sosise un fax de la domnul Prigoană care pe un ton amical îmi cerea să renunţ la candidatură în schimbul a trei mii de tone de deşeuri reciclabile şi o maşină tip vidanjă care curăţă tot. Şi dacă nu, nu...
Nu i-am dat importanţă pentru că tocmai vorbeam la telefon cu Gigi Becali. El îmi oferea iaurt de oaie pe toată viaţa şi un loc în loja de onoare de pe Ghencea.
Apoi a trecut la ameninţări şi cum eram prea absorbit să îl ascult pe celălalt fir pe Traian Băsescu, nu l-am mai băgat în seamă.
Preşedintele nostru mi-a spus direct şi de la obraz că îl deranjează candidatura mea şi m-a băgat marinăreşte undeva de unde să nu mai ies.
Şi a fost atât de convingător încăt, fraţilor, am hotărât să nu mai candidez.
Aşa că pentru moment, Universul va rămâne fără Preşedinte.
Şper să se descurce el şi fără, aşa cum s-a descurcat până acuma.
Iar eu o să îmi văd de cratiţele mele vechi.
Şi îmi cer iertare dacă v-am dezamăgit, dar cred că sunteţi obişnuiţi cu minciunile politicienilor!

marți, 20 martie 2012

Uica Mihai candidează

M-am hotărât să candidez la funcţia de PREŞEDINTE AL UNIVERSULUI.
Mâine încep campania electorală.
O să vă trimit fiecăruia dintre voi prin E-mail, câte un ciolan fermecat, de pe carnea nu se termină niciodată şi câte un ulcior cu vin din Caana Galileii, în care torni apă şi bei Otonel.
Şi vă mai dau şi câte un mercedes pliabil, care nu necesită loc de parcare.
Seara îl pliaţi şi vă încape în buzunarul de la piept.
Încerc acum să fac rost şi de câteva AUTOMATE DE DISTRIBUIT FERICIREA pe care le voi instala la răscruci.
Mai am de gând să abolesc, chiar din prima zi de mandat, munca.
Iar moneda de schimb internaţională va fi surâsul şi va înlocui şi euroii şi dolăreii. Se va numi banul acesta, surâsul greu !!!
Votaţi-mă şi veţi fi aproape veşnici !
Aştept comentarii, propuneri, sugestii şi reclamaţii.
Primele o sută de mii de postări valide vor primi şi un premiu special:
UN MĂR...
CU TOT CU EVĂ...
ŞI CU ŞARPE, BINEÎNŢELES...

miercuri, 14 martie 2012

De ce RIUF

Notă importantă:
ACEASTĂ POSTARE FACE PARTE DIN CAMPANIA INIŢIATĂ DE CĂTRE :
www.riuf.ro
şi îşi propune să fie o pledoarie pentru studiul în străinătate al tinerilor studenţi români.
Amănunte mult mai convingătoare, păreri pro şi contra, detalii semificative găşiţi participând la la întâlnirile RIUF organizate pe 17-18 martie la Sala Palatului in Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT in Timisoara si pe 22 martie la Hotel Unirea in Iasi.
Ehe-hei! Studenţie, studenţie...

Până la urmă, îmi pun întrebarea firească:
De ce ar fi nevoie de un târg al universităţilor şi al studenţilor.
Poţi să te documentezi şi să afli cam tot ce te interesază stând comod acasă în faţa calculatorului şi navigând pe internet.
NU E AŞA!!!
La târg găseşti seminarii şi workshop-uri interesante şi aplicate care îţi deschid ochii.
Intri în contact cu cei din generaţia ta, socializezi şi schimbi opinii, ponturi, informaţii.
Primeşti materiale tipărite, consultanţă şi sfaturi de la persoane bine pregătite care se miscă în domeniu ca peştele în apă.
Îţi faci cunoştiinţe noi, creezi relaţii utile în viitor.
Şi îţi mai mişti naibii picioarele şi mai vezi lumea şi mai respiri alt aer.
Du-te la târg şi o să vezi că am dreptate !

Despre o studenţie şi altă studenţie

Notă importantă:
ACEASTĂ POSTARE FACE PARTE DIN CAMPANIA INIŢIATĂ DE CĂTRE :
www.riuf.ro
şi îşi propune să fie o pledoarie pentru studiul în străinătate al tinerilor studenţi români.
Amănunte mult mai convingătoare, păreri pro şi contra, detalii semificative găşiţi participând la la întâlnirile RIUF organizate pe 17-18 martie la Sala Palatului in Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT in Timisoara si pe 22 martie la Hotel Unirea in Iasi.
Ehe-hei! Studenţie, studenţie...

Îmi aduc aminte de vremuri pe care de fapt le ştersesem cu buretele din amintiri, fiindcă e o aglomeraţie acolo, de nu se mai înţelege om cu persoană. Am ajuns să îmi confund dascălii cu profesorii şi anii de studiu între ei. Nu mai recunosc emoţia examenului de admitere la care aveam trac şi nici prima reuniune cu colegii la o bere.
Dar îmi rămâne tonusul acelor ani, atmosfera generală inconfundabilă, mustrările de conştiinţă că nu mă ridic la nivelul pretenţiilor dăscăliceşti şi asalturile "cu burta pe carte" dinaintea sesiunilor.
Păcat că nu există meseria de student !
Dar lăsând gluma la o parte, dragii mei care veniţi să citiţi aceste rânduri, vreau să mărturisesc punându-mi mâna pe locul unde îmi bate inima învelită în colesterol, că anii de studenţie m-au format nu doar definitiv ci mai ales irevocabil. Citisem Gargantua şi Pantagruel, dar nu ştiam mai nimic despre Rabelais, recitam din Villon fără să ştiu cine era, avem impresia că Benjamin Franklin era un degringolat care se juca de-a zmeul în curtea din spatele casei şi multe alte multe de care n-am ajuns să mă ruşinez din prea exacerbat orgoliu. Iar studiul cu ţintă şi obiect m-a dus în miezul vieţii şi fenomenelor transformându-mă dintr-o fiinţă cugetătoare într-o fiinţă întrebătoare.
Setea de cunoaştere a venit firesc şi fără explicaţii savante, mi-a intrat în creier şi acolo a rămas până acum şi pe mai departe.
Poate că acesta este motivul pentru care rămân tânăr chiar şi bătrân fiind.
Rezultatul spunerii mele este unul singur şi de fapt două:
1. Copii plecaţi să studiaţi în străinătate şi întoarceţi-vă înapoi în ţară şlefuiţi cum se cuvine, pentru un viitor după care noi tânjim şi nu vă temeţi, cât lipsiţi voi, noi ăştia părinţii voştri, ţinem ţara în spinare.
2. Părinţi tăiaţi-vă la degete şi în buzunare şi trimiteţi-vă copii la studii în străinătate, ca să nu avem senzaţia că ţinem ţara în spinare degeaba.Şi nu vă temeţi vin ei înapoi !!!

marți, 13 martie 2012

Elena Udrea şi Mihai Răzvan Ungureanu au păcătuit

La inaugurarea unei pârtii de schi unde a tăiat panglica, Elena Udrea (costum de fâş alb, cizme apresky, căciuliţă din puf de lebădă) s-a întâlnit cu MRU (costum negru de camgard, cămaşă albă de poplin, cravată purpurie de mătase natur, palton de păr de cămilă, pălărie FBI) pe holul hotelului unde el tocmai locuise iar ea, tocmai urma să locuiască. Au schimbat priviri pe supt gene şi-au zâmbit şi toată zăpada de pe munte s-a topit.
Într-o fracţiune de secundă au înflorit ghioceii, apoi brânduşele, genţiana, cătina, murul alb, caprifoiul şi dracu ştie mai care plaaante montane, apoi amândoi s-au trezit virtual, goi puşcă, ea silfidă şi el pudic, într-o piscină construită cu Fonduri de la UE. Totul s-a încheiat într-o clipire de pleoapă fiindcă fondurile nu erau suficiente şi pentru un boiler şi o centrală termică, iar apa era rece ca un scotch on the rocks.
Aşa că povestea s-a terminat doar sugerată, cei doi au trecut unul pe lângă altul ea (costum de fâş ud, cizme murdare de cloramină, căciuliţă năpârlită) el (cravată şifonată, cămaşă cu guler lipicios, costum mai mic cu două măsuri, palton canci).
De atunci nu se mai suportă şi se bârfesc pe la colţurile televiziunilor.
Dacă mai făcea Elena rost de juma de milion de euroi pentru centrală....
Alta era povestea lor !!!

luni, 12 martie 2012

Student în străinătate

Notă importantă:
ACEASTĂ POSTARE FACE PARTE DIN CAMPANIA INIŢIATĂ DE CĂTRE :
www.riuf.ro
şi îşi propune să fie o pledoarie pentru studiul în străinătate al tinerilor studenţi români.
Amănunte mult mai convingătoare, păreri pro şi contra, detalii semificative găşiţi participând la la întâlnirile RIUF organizate pe 17-18 martie la Sala Palatului in Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT in Timisoara si pe 22 martie la Hotel Unirea in Iasi.
După ce mi-am mai plimbat o seară întreagă curiozitatea pe internet, răsfoind în primul rând informaţiile celor de la RIUF, am fost sunat de Pătruţ, colegul meu de suferinţă din vremea studenţiei.
-Ascultă omule, mi-a spus el, ia adună-te repede pachet şi vino până la mine, că am organizat o conferinţă de presă special pentru tine şi dacă nu apari în douăzeci de minute s-ar putea să bem noi tot vinul iar ţie îţi rămân doar paharele de spălat.
Aşa că m-am prezentat de urgenţă, că nu e bine să glumeşti cu Pătruţ.
La el în sufragerie, gaşca întreagă de prieteni adunaţi în păr, montaţi deja şi aşteptându-mă.
-Ia uite, ce i se năzare lui, m-a luat Pătruţ din prima, să plece să mai studenţească o dată şi încă unde, în Republica Dominicană. Păi ce crezi, că noi nu îţi citim blogul?(vezi postarea http://paparanormalia.blogspot.com/2012/03/vise-de-student-batran.html) Mai ştim şi noi să navigăm domnule, ne mai interesează şi pe noi Virtualia. Şi ne-am dat seama că ai nevoie de o mână de ajutor şi dacă prietenii nu ţi-o întind, atunci cine? Dar hai, mai întâi ia un pahar de vin, că l-am îndoit cu apă să ne ajungă la toţi şi apoi ne-om lămuri.
În esenţă, prietenii m-au lămurit în cadrul "conferinţei de presă", că fiul meu a luat o decizie înţeleaptă să plece la studii în străinătate.
-Uite, flăcăul meu, mi-a detaliat Grigore, un inginer horticol de excepţie, exact ca ca al tău, s-a înscris pe o listă de aşteptare pentru Oxford, şi-a cheltuit cam o lună de dimineţi pe Internet şi până la urmă a fost admis la un interviu la Bucureşti, după aceea la încă unul în Anglia şi a reuşit frate, fără pic de sprijin din partea mea, numai pe puterea şi pe căpăţâna lui. L-a ajutat foarte mult faptul că a aprofundat în ţară studiul în limba engeleză şi când a ajuns la Oxford, se simţea ca peştele în apă. L-am însoţit şi eu la interviu şi am luat cina în sala comună a campusului, acolo unde au fost filmate şi scenele din Harry Potter. Domnule, mă aşteptam să zboare bufniţe cu scrisori în cioc pe deasupra noastră, la orice moment.
-Al meu studiază la Bruxelles, Management şi Comunicare...
-Al meu e la Roma, face Marketing...
-Al meu...
Ho, opriţi-vă bă, nu mai trebuie să mă tocăiţi la cap, am văzut lista cu universităţile participante la RIUF, http://riuf.ro/index.php?page=for_visitors_list aşa că nu îmi mai rămâne decât să mă duc pe 20 Martie la Timişoara la Târg împreună cu fiul meu, şi acolo vom primi toate lămuririle necesare de la specialişti în domeniu, nu de la băutori de vin îndoit cu apă ca voi !
Mai bine haideţi cu toţii la mine, că mai am ceva tulburel rămas de-astă toamnă şi promit să vi-l dau aşa natur, fără să îl botez !

Vise de student bătrân

Notă importantă:
ACEASTĂ POSTARE FACE PARTE DIN CAMPANIA INIŢIATĂ DE CĂTRE :
www.riuf.ro
şi îşi propune să fie o pledoarie pentru studiul în străinătate al tinerilor studenţi români.
Amănunte mult mai convingătoare, păreri pro şi contra, detalii semificative găşiţi participând la la întâlnirile RIUF organizate pe 17-18 martie la Sala Palatului in Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT in Timisoara si pe 22 martie la Hotel Unirea in Iasi.
În ceea ce mă priveşte, deşi sunt trecut de mult de vremea studenţiei de care îmi aduc aminte cu încrâncenată nostalgie, sunt bine documentat, fiindcă mai am încă un copil student în anul întâi la Facultatea de Arte Plastice din Timişoara şi umblu şi eu şi el pe toate uliţele internetului căutând o facultate potrivită pentru . Aproape că el a decis să plece în Franţa, bineânţeles la Paris, deşi eu îl bat la cap să aleagă o facultate nemţească din Nurenberg, institutul Albrecht Durer.
Motivul ar fi că vorbeşte nemţeşte la perfecţie, ceea ce constitue un atuu în plus, el fiind etnic din partea maternă, dar în replică îmi argumentează că stă relativ bine cu franceza, că are posibilitatea să îşi perfecţioneze expresivitatea lingvistică şi mai mult şi pe deasupra, Parisul este buricul artistic al pământului.
Oricum se va lămuri mult mai bine după ce va lua parte la întâlnirea RIUF de la Timişoara, unde o să fie şi eu prezent fiindcă ard de nerăbdare să mai stau între studenţi.
Eu unul respect şcoala românească, tradiţia şi permanenţa ei, fiindcă m-am format în ea şi am nostalgia ceaiurilor studenţeşti cu discuri de vinil şi magnetofoane cu lămpi.
Dar n-aş ezita nici o clipă dacă ar mai fi, să plec la studii în altă ţară.
Plecatul de acasă de tânăr îţi dă tărie de caracter, forţă şi te obişnuieşte cu ideea că eşti cetăţean planetar.
Nu mai spun că pe dincolo, universităţile au înzestrări de vis, de care noi ducem lipsă.
Ştiţi ce aş alege eu personal?
Un studiu de trei ani la Filologie în Republica Dominicană, unde se află la San Domingo, cea mai veche universitate din Lumea Nouă. Literatura Hispanică şi cea de sorginte latină se află aici în cetatea lor, iar dascălii de acolo sunt somităţi de rang egal cu cel al domnului Cristofor Columb, despre care încă se vorbeşte pe holurile universitare.
Ori m-aş duce să studiez la Madrid, fugind după cursuri să mă pierd prin Prado...
Vise prieteni, nu o să pot să mă duc să studiez în străinătate...
Nu pentru că aş fi prea bătrân (am suflet tânăr de ied), ci pentru că geloasă, Nemţoaica de nevastă-mea n-o să mă lase să plec de acasă.

duminică, 11 martie 2012

Astenic

Dimineaţa are gust amar de cenuşă, de cerneală de sepie, de mugur îngheţat de plop. Îmi târâi mai mult sufletul, începe o săptămână fără orizont, fără semne de carte între paginile ei, fără suntete călăuzitoare.
O să îmi fac un program pe care nu am de ce să îl respect, am să mă pregătesc de drumuri pe care nu o să le fac, voi scrie scrisori ce vor rămâne închise într-un sertar.
Hai, hai, hai !
De ce încep să semăn cu o piatră de râu pe care valurile nu o mişcă din loc?
De ce gândesc mai lent decât scurgerea unei picături de plouă pe parbriz?
De ce scriu până la urmă despre toate chestiile astea?
.... astenie de primăvară...

Un preşedinte paranormal

Avem un Preşedinte paranormal !

Născut dintr-o eroare istorică, omul politic Traian Băsescu s-a înţepenit de douăzeci de ani în funcţia de durul mahalalei, băiatul cu şuriu vesel, copilaşul cu şlaidăr şi ţeavă de suflat cornete de hârtie cu ac de gămălie în vârf.
Toate ieşirile sale, (atunci când nu lăcrimează crocodiliceşte), sunt vexante şi paparanormale.
Asăzi l-am văzut pe postul naţional, într-o emisiune intitulată parcă, PREŞEDINTELE LA RAPORT, declarând că dânsul a întrerupt orice fel de relaţie personală cu Petrom fiindcă i se pare o companie avidă, fofilată doar în câştiguri perverse, care extrage ţiţeiul strămoşesc la preţul de 16 dolari barilul şi îl raportează la preţul internaţional de 130 de dolărei.
Păi frate paparanormal, cine a vândut petromul, austriecilor paşoptişti?
Eu?
Nu nenică, de-alde voi politrucii portocalii, roşii, albaştri şi de toate culorile.
Puţiţi cu toţii a ţiţei şi a acciză.
Futu-vă-n cur !

vineri, 9 martie 2012

Patru zărgheli comune

La ora prânzului, un tramvai a călcat o babă.
Asta nu e ştire, spunea Ion Cristoiu pe vremea şcolii de gazetărie de la EVZ.
Ştire este dacă o babă a călcat un tramvai.

În fiecare an, datorită deplasării marii dorsale din Atlantic, America se apropie de europa cu 37 de centimetri.
Şi totuşi, preţul biletelor de avion, rămâne neschimbat.

În japonia trăieşte o specie de maimuţe care se hrăneşte exclusiv cu creier de om. În zona muntelui Kugiama, unde sălăsluieşc aceste primate, oamenii umblă cu creştetele acoperite cu calote de oţel. Totuşi din când în când, atunci când se duc la frizer, oamenii îşi dau jos tichiile protectoare. În acel moment, maimuţele atacă necruţător.
Din acest motiv, toate frizeriile din districtul respectiv, au dat faliment.

La Românii au talent s-a prezentat în preselecţii moş David Gheonoaie din Urlaţi. Talentul să neobişnuit consta în înghiţirea ouălelor întregi, cu tot cu coajă. Din cauza scumpirii recuzitei, el a trebuit să renunţe la probă, având doar varianta să înghită în loc de ouă, fructe de kiwi, mult mai ieftine şi asemănătoare ca formă şi ca dimensiuni, cu oul. Dar, patriot convins Moş Gheonoaie a refuzat să îşi bage în organism asemenea spurcăciuni de prin străinătăţuri. Astfel, românii au rămas cu un talent mai puţin.

joi, 8 martie 2012

Hoţul de mărţişoare

Umblă un nebun prin târg, cu privirea vânătă, nebărbierit şi plin de slin.
Şi ori de câte ori vede o femeie cu mărţişor prins în piept, se repede ca un vultur şi îl smulge.
Femeile, ca femeile dau ţipete lungi şi în loc să ţipe Ajutoooor poliţiaaaa!
ele urlă: mărţişoruuu, mi-a furat mărţişoruuu, puneţi mâna pe nenorocitu ălaaaa!
Iar lumea priveşte amuzată şi îşi vede de treaba ei.
Îl cunosc pe hoţ, de altfel un zărghit blajin şi cuminte, şi ştiu ce face.
De fiecare dată când mai fură un mărţişor, să ascunde într-un gang şi şi-l prinde în rever. Are la sfârşitul zilei o panoplie multicoloră pe pieptu-i firav.
Iar seara, când apare luna plină şi câinii încep a hăuli prelung, la adună pe toate smulgându-le şi le aruncă într-un canal, de fiecare dată acelaşi canal, care de-a lungul vremii a devenit zăcământ de mărţişoare.
În rest omul se comportă aproape normal şi nu iese cu nimic în evidenţă.
A! Ba nu, dacă îl întrebi cum îl cheamă rânjeşte într-un dinte şi rosteşte clar şi răspicat:
Traian Băsescu !

miercuri, 7 martie 2012

Suta de Euro

Ce face românul când nu mai are nici un leu?
Păi, schimbă o sută de euro.

Pe scară la mine, aproape că nu mai sunt vecini, au rămas doar babele şi liotă de copii.
Restul lumii e la muncă în străinătate.
Gogică de la trei taie lemne cu drujba undeva în Pirinei şi trimite acasă prin Western Union câte opt sute de euro lunar. Câştigă bine băiatul iar nevastă-sa a pus termopane, gresie şi faianţă, laminate şi a cumpărat plasme pentru fiecare cameră. Trăieşte pe picior mare şi se laudă cu Gogică, în timp ce şi-o trage cu Valeriu de la doi.
Ăsta are nevasta plecată în Austria îngrijeşte o babă paralitică, ce mai, o şterge la cur şi îi face toate alea şi pentru asta primeşte o mie două sute la lună.
Ştersul la cur e mai tare decât tăiatul cu drujba.
Valerică nu şi-a pus nimic în apartament, fiindcă nevasta nu-i trimite decât trei sute şi alea din când în când, dar Valerică se descurcă fiindcă pune gresie şi faianţă în tot blocul şi câştigă mai bine decât nevastă-sa. În plus are linişte, fiindcă puşiul lui e mai mult pe la nevasta lui Gogică, care are şi ea doi băieţi apropiaţi ca vârstă, şi kindării mănâncă şi se joacă împreună în timp ce părinţii şi-o trag în dormitor.
La parter locuieşte mama Bina o băbuţă dată dracului, iute ca spirtul pe care toată lumea o iubeşte şi se fereşte de e fiindcă e cicălitoare ca o gaiţă. Are şi băiatul şi nora duşi la lucru în Corsica, sunt bucătari la un han şi n-au mai fost de doi ani pe acasă. Mama Bina are grijă de doi nepoţi, un băiat şi o fată, nişte copii speriaţi cu ochii mari şi trişti, pe care Bina îi îmbracă numai în blugi şi pume, trendy carevasăzică. Primeşte un cec gras în fiecare lună şi are grijă de copii ca de ochii din cap. Nu-i scapă niciodată din priviri, ca o vulturoaică şi să dea dracu să pui mâna pe vre-unul din odoarele ei, că te spurcă de te trece Dunărea. A dracului baba, a început din banii trimişi să clădească ditamai viloaia la marginea oraşului şi plănuieşte să vândă apartamentul în primăvară şi să se mute la casă cu copii.
A dracului baba...
Mai e o familie plecată cu totul, cu copii, cu căţel cu purcel, Ştefăneştii de la doi, ei sunt în Canada, naiba ştie ce învârtesc pe acolo, se zvoneşte că au firma lor şi că nu mai au de gând să se întoarcă. Ei trimit bani unui văr de-a lor, care plăteşte toate cheltuielile pe scară, curentul, satelitul, mă rog. Şi mai vine la apartament din când în când, însoţit de câte o tipă şucară, cică sanchi, le aduce să facă curat, să şteargă praful etc. dar adevărul e că e un curvar stricat până în măduva oaselor.
În rest, e un tip amabil, plăcut la înfăţişare şi cu un vocabular ales. Se zvoneşte că ar fi fost la studii în america şi că învârte afaceri pe picior mare cu acţiuni şi ale chestii din astea.
Pe etajul meu nu mai e nimeni, toţi sunt plecaţi afară la căpşuni, la sparanghel, la îngrijit babe şi moşi, am rămas singur cuc, nu mai am cu cine să joc o tablă, cu cine să îl înjur pe Becali când pierde Steaua şi dumnezeu ferească să rămân fără sare în casă sau chibrite pentru aprins aragazul, că ăla sunt.
Sunt zile în care în tot blocul e o linişte de mormânt. Ai impresia că te afli într-o piramidă egipteană şi aştepţi ca din clipă în clipă de la ghena de gunoi sau din uscătorie să iasă un faraon înţolit în aur care să te întrebe:
"Auzi, n-ai să îmi schimbi o sută de euro?"

luni, 5 martie 2012

Salariu de Parlamentar

Până ieri aveam impresia că Parlamentarii sunt nişte semizei. Îi vedeam întodeauna la televizor în talcşouri, îmbutonaţi şi îngrizonaţi, încliftaţi şi traşi la patruace, scrobiţi, pigluiţi şi îmbrobodiţi, supraoameni prin gura cărora democraţia grăieşte.
Suprainteligenţe aşezate prin vot în scaunele înalte ale voinţei populare, dirigiuind, legiferând, stabilind, hotărând, concluzionând, apărând, înfierând, luptând, înfrângând, ce mai zeităţi care conduc lumea, stabilesc traiectoria soarelui, a lunii şi a stelelor pe cer, mersul anotimpurilor, curgerea apelor, direcţia vântului.
Dar ieri opinia mea s-a dezumflat ca un balon.
A fost zi de salariu la Parlament şi i-am văzut pe domnii parlamentari stând umili la coadă, semnând ştatele de plată ca orice muritor de rând, răsfoind cu ochelarii pe nas teancul de foi, descheiaţi la nasturul de sus al cămăşii descliftaţi despopoţonaţi, înnumărând cu degete tremurate teancul de bani.
De, oameni şi ei, săracii !!!

duminică, 4 martie 2012

În pielea goală

Pielea umană este de fapt un organ cu funcţii multiple, multe dintre ele nedefinite încă pe de-antregul. Dacă beleşti o persoană şi desfăşori pielea astfel obţinută, obţii o suprafaţă plană de 7 metri pătraţi.
Închipuiţi-vă douăşunu de milioane de români beliţi şi puşi unul lângă altul. Pieile lor înădite ar acoperi 147 de milioane de metri pătraţi, adică 80 la sută din suprafaţa totală a României. Dacă s-ar întoarce şi românii plecaţi peste graniţe de frică să nu fie beliţi, am acoperi ţara suta la sută şi ar rămâne şi un excedent de două milioane de metri pătraţi, pe care să îi punem la dispoziţia UE.
Printr-o contribuţie a excedentelor din toate ţările UE, am reuşi să acoperim europa de la Gibraltar până la Urali şi am obţine o Ţară de Piele care i-ar face să crape de invidie pe americani. Şi pe chinezi. Şi pe ruşi.
Vă daţi seama, mă beliţilor ?

sâmbătă, 3 martie 2012

Cartof, cartofi, mulţi cartofi

Nepotul meu de cinci ani m-a întrebat privindu-mă cu trebăluiesc în bucătărie:
Moşu da pe cartofi nu îi doare când îi cureţi de coajă cu cuţitul?
Am privit cartoful pe care tocmai îl scobeam de resturile negre cu vârful cuţitului, m-am oprit şi nu am ştiut ce să răspund.
Nepotul mă privea fix cu ochii mari, fără să clipească.
-Nu îi doare, m-a salvat Nemţoaica angajându- se în conversaţie, cartofii nu sunt vii, ei sunt... ei sunt... cartofi.
-Hmmm! a făcut nepotul şi a plecat din bucătărie trăgând după el maşinuţa de plastic legată cu sfoară.
Eu am lăsat cuţitul la o parte, am luat un cartof din lada cu legume şi l-am privit adânc în ochi.
- Nu te lua după ea, e femeie, mi-a spus cartoful, ce ştiu femeile? Mai bine curăţă-mă de coajă că a început să mă mănânce. Şi vezi să mă fierbi, să nu mă frigi, că fac alergie la ulei. Hai o dată, ce te blezgoi aşa la mine, ori eşti bătut cu leuca.
Da, am zis eu şi am pus cartoful la loc în coş. Sunt bătut cu leuca în cap.
Şi m-am dus să-l iau pe nepot la o plimbare lungă prin oraş. Pe drum, era plin de oameni îngânduraţi care mergeau pe străzi cu capul în jos. Toţi semănau cu nişte cartofi.

vineri, 2 martie 2012

Agenda neagră a Elenei Ceauşescu

AGENDA NEAGRĂ A ELENEI CEAUŞESCU

Subsemnatu Vasile Pupaşcu Zangras de profesie zidar categoria lux având în vedere şi luând la cunoştiinţă, declar următoarele:
Am fost angajat de către domnu senator Vasile cu care pe vremuri eram preten dă preten să îi repar mai multe amendamente la vila lui care a cumparato de la reapepese astă toamnă, din cartielu primăverii şi ma pus sa daram debaraua care era si sa o lungesc în bucatarie ca să se facă mai lungă. Şi mia aratat si o poza dintro revista de mode de case cam cum vrea el sa io fac pe dinuntru. Şi io mam apucat de treaba ca ma platea la lucrare nu la zi lumina si am daramat pereţii dintre.
Care am gasit acolo în peretii ăia o cutie neagră cum e aia de la avioane. Şi dracu ma pus să îi dau una cu târnăcopu şi sa făcut praf.
Înuntru am gasit doua carnete dă cecuri pe numele Elena Ceausescu cu sold douăşcinci de lei, un tirbuson care scria ceva pe el in limba americana si o agenda neagra cu miros de mucegai. Nu am gasit nici un fel de bijuterii ori diamanticale care mam dus direct la domnu senator de iam predat cutia intactă spartă cu tarnacopu. El ma luat de gât cu tuţi paştele mă-ti de ordinar, unde e bijuteriile că îţi mânc ficaţii te bag la puşcărie morţii măti care eu nu suport să mă înjure cineva de mamă care a murit săraca la revoluţie împuşcată ca martir cu merite deosebite şi aşa mi sa făcut negru dinnaintea ochilor şi nici nu mai ţiu minte cum am pus mâna pe târnăcop. Care bine că nu a murit domnu senator, băgala-ş undeva cu senatu lui cu tot, că e o jigodie ordinară, că aşa a fost toată viaţa când umblam noi pe la Mandravela după curve şi când se lega mardeiaşii de el, eu îl luam supt aripa mea.
Care declar că aceasta este agenda care am găsit-o în cutia neagră de avion şi tirbuşonu nu ştiu unde mama dracului o fi disparut.
Care dau această declaraţie o susţin şi o semnez.

26.Ianuarie 1985
Ieri a fost ziua mea. Am avut musafiri dă la ceceu a venit şi tîmpita aia dă Lina dă mi-a stricat toată seara că avea o blană dă puf dă lebădă dă se dădea grande cu ia am săi spun lu Nicu s-o scoată dîn funcţie.
Nicu mia făcut cadou agenda asta a zis că îmi trebui un carnet în care să îmi scriu eu toate secretili care trebuie şi să îmi notez toate chieltuielile ca să ştim şi noi cum stăm cu banii că iel are impresia că eu am cam devenit mînă spartă.
După aia am mîncat şi am băut că a venit ăia dă la protocol cu icre dă morun şi pept dă curcan cu portocale şi şampanie dîn podgoria cardonai şi ne-am cam cherchielit. A încercat Lina să se gudure pă lîngă mine da iam retezato scurt. Am privito tare dă tot în ochi si iam spus mă!. Cred că a întiieles că are ziliele numarate.

27. Ianuarie 1985
A fost o zi tare obositoare a trebuit să mă duc la academie să îmi dea ăia titlu de honoricauza şi a rostit Nicu un discurs de patru ceasuri de ma apucat toţi dracii. Şi lam rugat măcar de ziua mea so lase mai moale cu astea da iel nimic.
Şi după aia cînd mi-a dat ăia mantia de doctor mam enervat şi mai tare fiindcă nu sa ostenit şi ei săi pună un guler dintro blană mai acătării a tivito cu vulpe dîn aia ordinară să creadă ei că mă îmbrac eu în tranţa aia...
Azi dimineată a venit căpitanu Mardare şi mia adus extractu dă cont de la banca dîn Ielveţia luna asta a intrat mai puţin de două sute dă mii dă dolari trebuie săi spun lu nicu săl schimbe pe şeful de la ăştia cu comerţu dă arme că nu prea e eficienţi. Păi două sute dă mii dă dolari la vremea asta e apă dă ploaie.
M-a căutat Lina, dis de dimineată şi ma lăsat mască că a venit cu un compleu complet dă puf dă lebădă mantieluţă căciuliţă cu pompon şi manşon dă mîini. Are femeia asta politica în sînge ce mai iam zis lu Nicu so ierte. După aia am fost la o vizionare că a scos ăştia dă la cinematografie un film nou cu mine şi cu Nicu dă cînd eram noi tineri şi trebuia săl vedem că era pe sfîrşitiielea. A fost o tîmpenie întragă şi în plus a pus Sergiu o actriţă în rolu meu cu ditamai nasu dă mare iam pus să dea foc la peliculă şi să ia filmu dă la început. Seara Nicu sa supărat şi a ţipat la mine că dacă îmi dau seama ce am făcut că am distrus munca de un an a lu oamenii ăia şi vreo jdă miloane dă lei şi io iam răspunso franc că sigur că lui îi convine că în rolu lui a pus pe actoru ăla frumos şi cu ochii mari.

3 Februarie 1985
Azi dimineaţă am avut plenară la ceceu pentru pregătirea campaniei dă primăvară şi eu a trebuit să prezint raportu cu privire la asigurarea cu îngrăşăminte chimice, da tîmpita dă secretară lea încurcat şi mi la dat pe ăla cu ierbicidele pentru legume pe care trebe săl citesc în iunie da nu sa prins nimeni mau ascultat ca morcovii şi la urmă dăi cu aplauze. Şi Nicu ma lăudat a zis mă vedeţi mă nevastămea vă dă clasă la toţi şi e şi femeie mă. Şi ma privit ca la manifestaţia aia dă la Lemetru cînd iam dat io cu sticla în cap lu un jandarm că mă pipăise pe la corset.
Iam spus lu Nicu să ne mutăm că nu mai suport casa asta e prea strîmtă şi are prea multe zorzoane pă faţadă parcă e o casetă dă aia dă ţii bijuteriile lam pus smi facă o casă mare şi cu uşi înalte ca să mă simt în largu meu.
A zis că mîine cheamă arhitecţii şi le dă temă dă casă.

7 Februarie 1985
Mîine dimineaţă plecăm în Honolulu să ne întîlnim cu partidu comunist dacolo. Deabia aştept că mi sa făcut rău dă atîta zăpadă sper să avem vreme niţiel să ne prăjim la soare numa să nu mă care Nicu iară pă la muzeiele ale anenorocite care îi place lui să viziteze. Nu ştiu ce dracu la apucat că atîta se dă grande cu iubirea lui pentru cultură da io văd în ochii lui cît să plictiseşte.

8 Februarie 1985
La Honolulu e un frig dă ţi se face piiielea dă găină, a dat un taifun dă la polusud cu valuri dă gradu şapte dă a ras o mie dă case.
Noroc cu reşedinţa care nea dato ăştia că are o seră de banani şi portocali cu pescină şi raze violete de la lampă. Mam bronzat toată ziua că sa amînat recepţia cu preşedintele dîn cauză că a băgat urgenţă naţională dă la taifun. Mai ţine natura asta şi cu mine. Aşa că am avut timp să mă prăjesc la lampă şi am băut toată ziua la Maitai ăsta e un lichior cu banane felii în iel şi cu ananas şi ma cam prins flama da oricum Nicu era ocupat să joace şah cu Cielac şi nu sa prins.
Seara am văzut un film pă pogramu dă satelit domne ce porcării bagă ăştia, păi decadenţă nu glumă, ce să zic că era plin dă ştoarfe în curu gol şi masculi cu ochii beliţi după iele. Dacă ar fi şi la noi aşa ceva în romînia mă gîndesc dacă sar uita cineva la iele că romînii noştri e plini dă bun simţ şi nu le place să...ori mai ştii...

9 Februarie 1997
A fost dă comă astăzi cînd nea primit preşedintele lor sa împiedicat în trena dă la rochia lu nevastăsa şi după aia a înjurato bulamalabuma a zis şi aia o balabustă numa slănină şi buze sa şucărit şi na mai scos un cuvînt toată dimineaţa.
După aia bărbaţii au plecat să vadă un combinat dă celuloză care vrea ei săi ajutăm săl modernizeze şi io am plecat cu balabusta la un magazin dă bijuterii să facem mici cumpărături.
Avea ăia acolo nişte perle dă mi sa făcut ochii cît cepele da balabusta nici măcar nu sa uitat la iele că doar ei e obişnuiţi că creşte scoicile perlifere cu duiumu pă lîngă malu insulei.
Dacă a văzut negresa că îmi plac perlele sa îndurat şi mia făcut cadou un colier dă perle fumurii mari cît sîmburu dă cireaşă şi o pereche dă cercei şi un inel cu cinci perle mari la nuanţă.
Parcă nici nui aşa dă buzată .
Am mai cumpărat nişte diamante brute să mi le şlefuiască Pandele în ţară săi fac lu Nicu nişte butoni cumsecade că umblă tot cu ăia vechi cu secera şi ciocanu dă alamă după vremea lu Dej şi îmi strică armonia.
Seara a dat ăia un spectacol dă gală la sala palatului dă la ei doamne ce mam crucit iară că dansa goi puşcă pă scenă.
După aia mam dumirit eu că la ei asta cu gol puşcă e o tradiţie din moşi strămoşi dă la climă care aicea este nişte călduri tropicale şi ei umblă mai mult în fundu gol. Aşa să esplică şi programele alea dă la televizor. E nişte sălbatici înapoiaţi.
După spectacol a fost cina cu guvernu lor şi a ţinut Nicu iară un discurs dă sa încălzit şampania în pahare. Da şi preşedintele lor nu sa lăsat a luato şi ăsta dă la Marx pînă la Lenin de numa bine sa frapat şampania la loc. Ei pregătiseră o masă cu două meniuri că a vrut să ne arate şi bucatele lor tradiţionale care le găteşte în ţara lor miam închipuit că ne dă niscaiva vermi ori orătănii dă alea dîn dinozaurian cum am pătit noi în mozambic la o vizită care nea dat ăia şarpe cu sos dă şofran. Da mam păcălit că mîncarea dă bază la ei e porcu care îl frige întreg în groapă cu frunze dă banan şi umplut cu castane. Am pus să îmi dea reţeta să facem şi noi la Snagov pentru rude cînd or veni în vizită.
După masă nea întrbat preşedintele lor dacă vrem să facem o plimbare cu barca pă mare că răsărise deja luna şi am zis că dă ce nu fiindcă dîn cauza dă schimbarea fusului orar nu puteam să dormim.
Şi neam dus la barcă ce barcă domne ce barcă era un iaht mare cît era batoza lui neamţu Franţ dîn găieşti dă treiera tata la el şi numa cu marinari dă un metru nouăzeci. Toate clantili era dă aur şi peste tot mătase şi buharale scumpe. Mia rămas sufletu. Da Nicu săl fi văzut cum se bleojdea iam spus mă Nicule vreau şi io un iaht dă ăsta. Aha a spus el şi unde ne pălimbăm cu el pă Dîmboviţa ? Dă ce nu am zis facem un canal dă la Bucureşti la Dunăre şi ţaca paca eşti la mare. Că la noi marea e mai generoasă că nu vine taifune tropicale ca la ăştia.

15. Februarie 1985

Mia arătat Nicu proiectu pentru casă. Cam mică mi sa părut am pus săi mai facă încă trei etaje şi o tribună care să vină să defileze poporu pîn faţa ei la douăştrei august ca să nu ne mai ducem noi pînă în piaţa aviatorilor. Arhitecţii a zis că pînă mîine termină priectu şi iam pus să facă şi o machetă la scara unu pă cinzeci ca să am o viziune bună.
Nicu a zis că pă el nul interesează partea dă locuit atît dă mult lui săi facă săli dă şedinţe şi birouri ca lumea că el e mai mult la lucru decît acasă. Şi să pună materiale bune nu ca la metrou că a băgat travertin prea mult şi arată ca la casa sărăcească. Să pună marmură şi panele dă lemn şi multe lambriuri. Şi să nu bage stejar sau fag că face carii să ia mahon că e mai nobil.

16. Februarie 1985

A venit ăia cu macheta dă nea arătato aşa mai zic şi io a făcut şi balcon şi a prevăzut şi grădini ca lumea . Şi lu Nicu ia plăcut că are o grămadă dă săli dă şedinţă numa coboară cu liftu şi e la plenară. Vrea să mute acolo şi marea adunare naţională şi ceceu şi ministerele ca săi aibe pe toţi sub ochi.
Am întrebat cît durează construcţia şi ingineru şef un colonel dal meu dă la Pucioasa mia zis că şapte ani. Leam făcut macheta praf şi leam dat termen pînă la nunta dă argint altfel îi mîncă puşcăria. Să ia armata să ia tot ce mişcă şi să termine casa. Mama dracului păi cu cine crede ei că se joacă.

27 Februarie 1985
Am avut întîlnire cu directorii dă la reprezentanţe şi leam pus în vedere să se pună pe treabă şi să facă contracte noi dă vînzare că ne trebui o grămadă dă bani. Mă gîndesc numa cîtă mobilă o sămi trebuiască la casa aia nouă.
Nicu lea spus să meargă la Saddam şi la Ghadafi că are ăia nişte comenzi şi să caute să vadă dacă poate să intre în relaţii şi cu ăia dîn China că a auzit el că le trebe tancuri noi.
Am mai deschis trei conturi noi la Zuric că trebuie să mă gîndesc şi la copii iaca Valentin e aşezat la casa lui îşi vede dă treabă da cu Zoe şi Nicu nu mai ştiu ce să mă fac că pă ăştia ia răsfăţat tacsu lea băgat său în cur şi acuma umblă după ei cu miliţia să îi păzească. Nicu sa bătut ieri cu Florin şi ia tras ăla o cafteală dă la pus pă butuci ce dacă era cu bodiguarzii ia dat ăla haiduceşte.
Nicu sa supărat şi a vrut săl împuşte noroc că sa băgat între ei aia blondă care umblă cu Florin şi a sucito a cotito de sau împăcat pînă la urmă. Şi cam bea băiatu nostru că nu prea are ce face şi în lipsă dă trebă trage la măsea. Iam spus lu Nicu săi caute ceva dă lucru săl pună ministru sau ceva acolo ca să ştie şi el că are un program acolo şi o secretară. Nicu mia promis că îl pune ministru numa să aibe răbdare un pic.

1 Martie 1985

Azi dimineaţă ma aşteptat tot colectivu cu flori şi mia cîntat vine vine primăvara floricele pă cîmpii. Nicu a întîrziat că era tocmai o şedinţă importantă la ceceu da' a venit după aia. Mia adus o brăţară de smaragde care a fost a lu prinţesa dă danemarca şi o broşă cu un diamant mare dă tot.
Dă la colectiv am primit mai multe haine dă blană un tablou cu noi doi şi un set de masă de argint.
La prînz am fost la sala polivalentă dă a dat ăia cu pionierii un spectacol. Mam plictisit da după aia am mers la Snagov şi a făcut băieţii grătare în aer liber şi a venit tot ceceu dă mia adus cadouri. Seara am cinat pă lac la lumînări şi a venit şi copii. Ma enervat teribil una brunetă care e nevasta lu ministru dă externe iam zis lu Nicu so dea afară da mia zis că aia e actriţă şi nu munceşte în sectoru dă stat, aşa că nu are dă unde so dea afară. Da poate să vorbească cu ăia să no mai bage în filme că şi aşa bărbatăsu e gelos şi o săi şi mulţumească pă chestia asta.
Nu a fost prea frumos 1 martiele ăstă parcă mai multe cadouri am primit anu trecut.

5 Martie 1985
La laborator sa întîmplat o belea că am trîntit o eprubetă dîn greşeală cînd vruiam să îmi iau manteaua dă cincila şi în eprupetă era acid şi mia ars manteaua. Am pus să io impute din salariu lu ministru. Păi aşa să lasă acizii întrun laborator dă chimie să dea toţi tembelii peste el?

7 Martie 1985
Mia fost rău ieri că ma prins niţică gripă a venit doctoru Mincu să îmi facă injecţii da lam luat la goană păi ce îl las io pă măcelaru ăla să facă esperienţe pă mine am făcut un tratament cu ţuică fiartă cu piper şi usturoi frecat cu miere şi pînă mîine sunt la loc pă picioarele mele. Mîine e zi mare avem dă primit vizitele dîn judeţe vine primii secretari să mă felicite şi după aia e dineu şi seara e un spectacol închinat mamei iam zis deja lu Nicu să nu mai cheme copii să aducă profesionişti dîn gorj care ştie ce e folcloru. Zău că mie dor dă o horă dîn aia zvăpăiată dă să ţi se aprindă călcîili. După aia vreau să mergem undeva la ţară la o vilă dea noastră şi să mîncăm frigărui dă căprioară că parcă mia venit aşa nişte pofte.

8 Martie 1985
A fost aşa o tevatură azi la noi că a venit toată lumea dîn judeţe, care de care cu cadouri, numa mobilă covoare brocarturi cristale porţelane şi argintărie, că lea dat Nicu dispoziţie că ne facem casă nouă şi trebe aranjată de la a la zet. Cel mai mult mia plăcut ăia dă la Reghin că mia adus un dormitor cu patu în formă dă corabie şi are toate ale umplute cu puf de raţă de mătase e nişte pene aşa uşoare şi aşa dă fine că o pilotă nu cîntăreşte mai mult dă juma dă kil. Iam pus pă băieţii de la protocol să mil monteze pentru la noapte în camera dă sus şi deabia aştept să dorm în el. Ăia dă la combinatu dă la tîrgovişte ne-a adus un gril în formă dă cuptor dă oţelărie care poţi să frigi în el douăzeci dă pui o dată, păi leam dat grilu înapio că consumă o grămadă dă chilovaţi şi nici nu îmi place mie carnea dă pui prea tare. Da' mi-a plăcut dă la Cisnădie că mi-a adus doişpe covoare cu lunile anului pă iele şi mari dă cîte pajdă metri pătraţi. Şi are culori dîn alea naturale dîn plante nu dîn silon. E moi dă calci pînă la gleze în iele. Bijuterii nu mia adus nimeni mam şucărit pă treaba asta da ce săi faci trecem cu vederea că a zis Nicu că îmi dă şaptezeci dă mii dă dolari să îmi comand setu ăla cu diamante dă la Londra. În trei zile mi le aduce cu poşta diplomatică. După aia a venit cu maşinile şi neam dus la casa cu peşti dîn judeţu Timiş, a trebuit să mergem cu elicopterul şi mi sa făcut rău dă la mirosu dă cherosen nam mai avut nici un chef să mănînc frigărui am băut apă minerală şi am stat în pat şi jos bărbaţii sa îmbătat ca porcii şi şia făcut de cap pînă spre ziuă. Şi nici nam apucat să dorm în corabie că lu Nicu acuma i sa sculat de făcut muzică şi a trimis la bucureşti elicopteru de a adus un taraf şi ia tras cu mă lelită dă la vie pînă la cîntatu cocoşilor. Parcă ar fi fost ziua lui. Dacă nu îmi aduce diamentili a dat de dracu cu mine.




21 Martie 1985

E ceva dă speriat ce vreme rea trebui să umblu numa în haină dă blană. Mia adus Nicuşor dă la Sibiu doi pui dă cîine e tare frumoşi. E cîini dă ăia criminali care să ataşează dă stăpîn şi nu îl mai părăseşte pînă la moarte. Nicuşor a zis să nu lăsăm pă nimeni săi hrănească să le dăm noi cu mîna noastră şi să avem grijă dă ei pînă la nouă luni după aia săi dăm săi dreseze. Am fost de dimineaţă la poliţia capitalii de am văzut cum dresează ăştia cîinii. Era un maior tînăr care ţipa la ei aport aport şi cîinii stătea smirnă şi făcea tot ce le spunea el. Pă ăsta o săl iau ieu sămi dreseze javrele că e băiat spălăţel şi curăţel. Dacă şi cîinii îl iubesc. Acuma se pune problema unde o să doarmă cîinii da tot Nicuşor a zis săi obişnuim să doarmă cu noi în cameră ca să ne apere că ăştia simte toate mişcărili şi nu se lasă păcăliţi. Şi dacă încearcă să te otrăvească cineva ei simte mirosul dă la
distanţă şi îl ia dă beregăţi pă cremenal.

1 Aprilie 1985

A fost o zi dă pomină, că neam dus la Snagov la o petrecere în aer liber şi a invitat nicu tot Comitetu Central aveam pregătite reţetele alea dîn Honolul porc umplut cu castane da în loc dă castane am pus bile dă rulmenţi mamă doamne ce neam tăvălit pă jos dă rîs că niciunu na avut curaju să le scuipe că nu se cădea în faţa unei doamne ca mine şi mesteca toţi cu fereală să nu îşi fractureze maxilarele da cu măsele sparte tot sa lăsat şi săi vezi cum înghiţea cu noduri şi sa băut o grămadă dă bere şi şpriţ dă la gheaţă cred că după aia a stat pă veceu toţi juma dă noapte. Şi pă mine ma păcălit ăla bubosu dă la promovat Nicu proaspăt el nu ştia regula dîn anii trecuţi mia dat nişte trandafiri dă plastic cu parfum în ei da lam pus la punct de mîine e secretar cu agricultura la Vaslui. A fost o seară frumoasă şi neam distrat toţi bine mai ales că Nicu a pus să aducă ăia vaporu pă care la comandat la Londra şi am făcut o plimbare dă probă pă lac numa că sa împotmolit elicea în stuf şi a trebuit să ne ducă la mal cu şalupele.

23 Aprilie 1985

Dă la Argentinieni nea virat ăia banii pentru contractu cu petrol şi nenorocitu dă împuternicit ia virat la bugetu dă stat a trebuit să răscolesc o grămadă dă hîrtii cu conturi pînă iam găsit şi iam pus săi transfere în contu dîn Elveţia. Iam zis lu Nicu săi facem un cont şi lu Zoe că e mare deacuma şi mîine poimîine vrea şi ea să se tragă la casa ei şi îi trebui un dolar pentru probleme personale să mai aibă şi ea deo ieşire în lume la Paris la Londra. Şi iam mai zis să nui mai dea bani lu Nicuşor că pierdut o groază dă parale la pocher că joacă cu toţi bagabonţii dă fotbalişti şi cu ambasadorii şi îl jumulesc ăia ca pe dracu că el săracu e cinstit şi nu ştie să înşele şi ăia profită dă bunătatea lui. Dacă ia luat şi herghelia aia dă cai dă rasă. Şi iam mai zis să mai puie nişte băieţi de la sucuritate să se ţină pe dîra lui că nu prea îmi place ce face băiatu ăsta numa de prostii se ţine. Şi să vezi cum vorbeşte cu noi aşa de sus parcă ar avea studii la Londra.


2 Mai 1985

Nicu vrea să organizeze ceva măreţ pentru aniversarea partidului se antrenează ăia pe stadion de o lună şi ieri am primit textele dă la versurile care le spune ăia, ma enervat la culme zicea cred că Vadim lea scris că eu sînt bărbată şi că stau la dreapta conducătorului iubit. Mă tratează parcă aş fi de lemn. Iam pus să modifice toate textele să le dea lu altu să le scrie că Vadim nu mai dă randament mia spus ăştia de la secu că a început să bea şi nu mai scrie decît sub stare de alcool ca să aibe inspiraţie. Am văzut şi ce toalete a pregătit pentru actriţele alea dă o să recite numa rocii dă seară cu paiete şi strasuri leam pus să le modifice şi să le facă taioare la două rînduri cu bluze albe dă aţică să arate tovărăşeşte nu să înebunească poporu cu toaletele alea de li se vede prin ele. Păi ce noi sîntem în Honolulu ?

10 Mai 1985

A fost spectacolu. O hahaleră că na avut grijă ăştia dă la meterologie şi a dat o ploaie dă sa golit stadionu. A venit inundaţii mari de a luat apa o jumate din Crîngaşi ma cărat Nicu personal pe la locul calamităţii ca săi îmbărbătăm pe sinistraţi. Da nai avut pe cine că era numa ţigani cu o grămadă dă puradei da Nicu cum e milos dîn fire lea promis la toţi că le face blocuri cu zece etaje de îi mută la confort de civilizaţie şi lau aplaudat ăia pînă au uitat dă toată calamitatea. Are Nicu talentu ăsta să intre în sufletu oamenilor . După aia mia zis că are remuşcări că am cheltuit atîţia bani pă vaporu ăla că mai bine luam bărci dă cauciuc să aibe dă intervenţii la calamităţi da ia trecut cînd iam amintit că bărcile dă cauciuc nu e bune dă făcut recepţii pă iele.

25 Mai 1985

Sa întîmplat eri că a venit o nepoată dea noastră de la Scorniceşti să o ajutăm să îşi ia un aro dă ăla pă motorină că are fata nevoie să se ducă de colo colo şi Nicu binevoitor a dat telefon la ăia cu aro dă ia dat lu fată da aia era fără un leu la ia a zis lasă că plăteşte nenea şi cînd ma anunţat ăia dă la aro mia venit dracii păi cum şia permis mucoasa aia adracului să facă cumpărături în numele nostru am trimis poliţia de ia luat maşina dîn curte şi dacă era nepoată dă gradu doi o trimeteam şi la canal. Nicu a răs şi a zis că aşa e la ei în familie toţi e descurcăreţi să nu mă supăr pă dracu descurcăreţi descurcăreţi dar nu pă banii mei.

26 Mai 1985

Iam trimis lu aia Aro înapoi că am aflat că ea are grijă dă grădina lu ai bătrîni şi la şters la cur pă socrumio cînd a zăcut el.

Ochii Primului ministru

Nu ştiu cum să încep această postare, simt nevoia să scriu dar în acelaşi timp o reţinere ca o mână de pretorian înfiptă în chică, mă trage înapoi.
Nu e vorba că vreau să scriu despre Primul ministru, cetăţeanul imberb Mihai Răzvan Ungureanu, ci că în postarea mea e vorba despre ceea ce ar putea fi considerat un defect congenital, o boală de care nu se face vinovat şi de la părinţi am învăţat că nu e frumos să vorbeşti despre bolile şi defectele fizice ale oamenilor.
Mă simt cumva măgar, dar faptul că îmi cer scuze apririori, mă face să mă consider pe jumătate iertat. De cealaltă jumătate accept să mă faceţi osândit şi o să o car vina trei zile în spinare.
E vorba că domnului MRU, ori de câte ori stă de vorbă cu gazetarii, îi joacă ochii în cap. Are o defazare a priviri, stânga- dreapta, de parcă globii oculari îi sunt dirijaţi de un metronom fix.
Niciodată nu priveşte pe cineva în ochi, nu lasă să i se citească nimic în privire şi de fapt uitătura sacadată, pare un tic nervos.
Curios, acelaşi lucru l-am observat la domnul Blejnar, atotputernicul zeflemitor de la ANAF.
Ca şi cum oamenii aceştia doi sunt mereu cu ochii în patru, ca să nu le scape nimic şi nimeni, atenţi la primejdie şi cititori în neant.
Îmi aduc aminte că acest fel de privire este denumită în anumite lucrări de analiză, PRIVIRE DE SPION, şi socotită o virtude.
De ce, nu ştiu.
Dar mai ştiu, tot de la părinţi, că trebuie să te fereşti de astfel de oameni pentru că au privire şireată şi rea, sunt un fel de Spânul din Harap Alb şi privirea lor înseamnă de fapt ascunderea răutăţii şi a neputinţei.
Un om care priveşte aşa lumea, nu ţine cont de ea şi nu o iubeşte.
Mă întreb dacă domnul Prim ministru poate să privească fix, cinci secunde, nu mai mult, un ghiocel proaspăt ieşit de supt zăpadă.
Poate că da, dar în mod sigur fără să îl vadă

joi, 1 martie 2012

Despre nemernici

Uneori nemernicia merge atât de departe încât poate fi considerată boală psihică.
Constatare amară pe care o fac după ce am vizitat câteva site-uri de pe Internet.
Ştiţi cu toţii sau măcar bănuiţi ce boală cruntă este cancerul şi cât de mult afectează ea România.
Eu personal am trecut prin această dramă cutremurătoare, acum doi ani am fost operat, rezecţie de stomac şi de fiere şi numai Dumnezeu a hotărât să mai mă ţină o vreme în palma Lui.
Şi iată găsesc pe Net astăzi un site unde un NEMERNIC CARE SE DECLARĂ EL ÎNSĂŞI BOLNAV ŞI VINDECAT DE CANCER, vinde la preţul absurd de 97 de lei o carte care conţine remediile şi vindecarea bolii în totalitate.
Sunt sigur că nemernicul- nu îmi place acest cuvânt dar mă simt obligat să îl folosesc- nu a fost niciodată bolnav de cancer, pentru că dacă ar fi fost, am găsi în el un om care înţelege şi viaţa şi moartea deopotrivă.
Nu e decât un înşelător, un parşiv care vinde iluzii spre a-şi umfla buzunarul.
Şi ca el mai sunt o duzină.
Gândiţi-vă că avem cam 800.000 de bolnavi în România şi că doar 10 la sută, disperaţi, îşi trag de la gură ca să comande cartea.
Vă daţi seama câţi bani împuţiţi bagă neispărvitul (iată că am găsit un cuvânt mai bun) ăsta în buzunar?
Dar pe lângă asta, publicaţii serioase on line, la care nu te aştepţi, îi fac publicitate şi îl adăpostesc în paginile lor, un gest la fel de condamnabil.
Vă dau adresa nemernicului care vinde iluzii bolnavilor de cancer ca să îl înjuraţi şi voi aşa cum îl înjur eu !
Stopcancerului.com/povestea_mea