sâmbătă, 3 martie 2012

Cartof, cartofi, mulţi cartofi

Nepotul meu de cinci ani m-a întrebat privindu-mă cu trebăluiesc în bucătărie:
Moşu da pe cartofi nu îi doare când îi cureţi de coajă cu cuţitul?
Am privit cartoful pe care tocmai îl scobeam de resturile negre cu vârful cuţitului, m-am oprit şi nu am ştiut ce să răspund.
Nepotul mă privea fix cu ochii mari, fără să clipească.
-Nu îi doare, m-a salvat Nemţoaica angajându- se în conversaţie, cartofii nu sunt vii, ei sunt... ei sunt... cartofi.
-Hmmm! a făcut nepotul şi a plecat din bucătărie trăgând după el maşinuţa de plastic legată cu sfoară.
Eu am lăsat cuţitul la o parte, am luat un cartof din lada cu legume şi l-am privit adânc în ochi.
- Nu te lua după ea, e femeie, mi-a spus cartoful, ce ştiu femeile? Mai bine curăţă-mă de coajă că a început să mă mănânce. Şi vezi să mă fierbi, să nu mă frigi, că fac alergie la ulei. Hai o dată, ce te blezgoi aşa la mine, ori eşti bătut cu leuca.
Da, am zis eu şi am pus cartoful la loc în coş. Sunt bătut cu leuca în cap.
Şi m-am dus să-l iau pe nepot la o plimbare lungă prin oraş. Pe drum, era plin de oameni îngânduraţi care mergeau pe străzi cu capul în jos. Toţi semănau cu nişte cartofi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu