joi, 8 martie 2012

Hoţul de mărţişoare

Umblă un nebun prin târg, cu privirea vânătă, nebărbierit şi plin de slin.
Şi ori de câte ori vede o femeie cu mărţişor prins în piept, se repede ca un vultur şi îl smulge.
Femeile, ca femeile dau ţipete lungi şi în loc să ţipe Ajutoooor poliţiaaaa!
ele urlă: mărţişoruuu, mi-a furat mărţişoruuu, puneţi mâna pe nenorocitu ălaaaa!
Iar lumea priveşte amuzată şi îşi vede de treaba ei.
Îl cunosc pe hoţ, de altfel un zărghit blajin şi cuminte, şi ştiu ce face.
De fiecare dată când mai fură un mărţişor, să ascunde într-un gang şi şi-l prinde în rever. Are la sfârşitul zilei o panoplie multicoloră pe pieptu-i firav.
Iar seara, când apare luna plină şi câinii încep a hăuli prelung, la adună pe toate smulgându-le şi le aruncă într-un canal, de fiecare dată acelaşi canal, care de-a lungul vremii a devenit zăcământ de mărţişoare.
În rest omul se comportă aproape normal şi nu iese cu nimic în evidenţă.
A! Ba nu, dacă îl întrebi cum îl cheamă rânjeşte într-un dinte şi rosteşte clar şi răspicat:
Traian Băsescu !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu