duminică, 11 martie 2012

Astenic

Dimineaţa are gust amar de cenuşă, de cerneală de sepie, de mugur îngheţat de plop. Îmi târâi mai mult sufletul, începe o săptămână fără orizont, fără semne de carte între paginile ei, fără suntete călăuzitoare.
O să îmi fac un program pe care nu am de ce să îl respect, am să mă pregătesc de drumuri pe care nu o să le fac, voi scrie scrisori ce vor rămâne închise într-un sertar.
Hai, hai, hai !
De ce încep să semăn cu o piatră de râu pe care valurile nu o mişcă din loc?
De ce gândesc mai lent decât scurgerea unei picături de plouă pe parbriz?
De ce scriu până la urmă despre toate chestiile astea?
.... astenie de primăvară...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu