miercuri, 7 martie 2012

Suta de Euro

Ce face românul când nu mai are nici un leu?
Păi, schimbă o sută de euro.

Pe scară la mine, aproape că nu mai sunt vecini, au rămas doar babele şi liotă de copii.
Restul lumii e la muncă în străinătate.
Gogică de la trei taie lemne cu drujba undeva în Pirinei şi trimite acasă prin Western Union câte opt sute de euro lunar. Câştigă bine băiatul iar nevastă-sa a pus termopane, gresie şi faianţă, laminate şi a cumpărat plasme pentru fiecare cameră. Trăieşte pe picior mare şi se laudă cu Gogică, în timp ce şi-o trage cu Valeriu de la doi.
Ăsta are nevasta plecată în Austria îngrijeşte o babă paralitică, ce mai, o şterge la cur şi îi face toate alea şi pentru asta primeşte o mie două sute la lună.
Ştersul la cur e mai tare decât tăiatul cu drujba.
Valerică nu şi-a pus nimic în apartament, fiindcă nevasta nu-i trimite decât trei sute şi alea din când în când, dar Valerică se descurcă fiindcă pune gresie şi faianţă în tot blocul şi câştigă mai bine decât nevastă-sa. În plus are linişte, fiindcă puşiul lui e mai mult pe la nevasta lui Gogică, care are şi ea doi băieţi apropiaţi ca vârstă, şi kindării mănâncă şi se joacă împreună în timp ce părinţii şi-o trag în dormitor.
La parter locuieşte mama Bina o băbuţă dată dracului, iute ca spirtul pe care toată lumea o iubeşte şi se fereşte de e fiindcă e cicălitoare ca o gaiţă. Are şi băiatul şi nora duşi la lucru în Corsica, sunt bucătari la un han şi n-au mai fost de doi ani pe acasă. Mama Bina are grijă de doi nepoţi, un băiat şi o fată, nişte copii speriaţi cu ochii mari şi trişti, pe care Bina îi îmbracă numai în blugi şi pume, trendy carevasăzică. Primeşte un cec gras în fiecare lună şi are grijă de copii ca de ochii din cap. Nu-i scapă niciodată din priviri, ca o vulturoaică şi să dea dracu să pui mâna pe vre-unul din odoarele ei, că te spurcă de te trece Dunărea. A dracului baba, a început din banii trimişi să clădească ditamai viloaia la marginea oraşului şi plănuieşte să vândă apartamentul în primăvară şi să se mute la casă cu copii.
A dracului baba...
Mai e o familie plecată cu totul, cu copii, cu căţel cu purcel, Ştefăneştii de la doi, ei sunt în Canada, naiba ştie ce învârtesc pe acolo, se zvoneşte că au firma lor şi că nu mai au de gând să se întoarcă. Ei trimit bani unui văr de-a lor, care plăteşte toate cheltuielile pe scară, curentul, satelitul, mă rog. Şi mai vine la apartament din când în când, însoţit de câte o tipă şucară, cică sanchi, le aduce să facă curat, să şteargă praful etc. dar adevărul e că e un curvar stricat până în măduva oaselor.
În rest, e un tip amabil, plăcut la înfăţişare şi cu un vocabular ales. Se zvoneşte că ar fi fost la studii în america şi că învârte afaceri pe picior mare cu acţiuni şi ale chestii din astea.
Pe etajul meu nu mai e nimeni, toţi sunt plecaţi afară la căpşuni, la sparanghel, la îngrijit babe şi moşi, am rămas singur cuc, nu mai am cu cine să joc o tablă, cu cine să îl înjur pe Becali când pierde Steaua şi dumnezeu ferească să rămân fără sare în casă sau chibrite pentru aprins aragazul, că ăla sunt.
Sunt zile în care în tot blocul e o linişte de mormânt. Ai impresia că te afli într-o piramidă egipteană şi aştepţi ca din clipă în clipă de la ghena de gunoi sau din uscătorie să iasă un faraon înţolit în aur care să te întrebe:
"Auzi, n-ai să îmi schimbi o sută de euro?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu