duminică, 26 februarie 2012

America

America e plină de câini. Fiecare american are o casă, nevastă, doi copii minori şi un câine. Aşa e în America. Ba chiar putem afirma că numărul femeilor măritate este egal cu cel al câinilor. Sau invers. Numărul câinilor este egal cu cel al femeilor măritate. În schimb, pisicile sunt destul de rare, şi marea majoritate locuiesc într-un copac din care le tot dau jos pompierii la insistenţele unor băbuţe care toate seamănă între ele. Că aşa e în America, toate băbuţele semănă între ele, fie că au patruzeci sau optzeci de ani. Dar culmea, câinile şi pisicile nu se întânesc niciodată. Câinii se întâlnesc cu postman, cu milkman şi cu inspectorul de la Sănătatea Animalelor. Sau cu ceilalţi câini şi îi trag împreună un beisbol, după care se duc în oraş să bea un drink. Pisicile nu se întâlnesc decât cu pompierii si cu băbuţele, dar pentru foarte puţin timp fiindcă preferă să stea în copaci. De acolo Ammerica se vede mai bine.
Dacă stau bine să mă gândesc, America nici nu există de fapt. E doar o invenţie a studiourilor cinematografice, care din asta fac profit. Căini, pisici, băbuţe, chestii…
Cum dracu să poţi crede că există blocuri de trei sute de etaje şi autostrăzi cu şase benzi. Trucaje pe calculator. Sau oameni care dorm în cutii de carton la margine de Cichago. Auzi ce nume, Cichago. Sună ca o marcă de gumă de mestecat. Sau de elastic pentru chiloţi. E o afacere bună America asta, fiindcă se fac sute, ce spun mii, milioane de filme cu ea. De fapt dacă e o dată făcută pe calculator, studiourile şi-o vând de la unul la altul, mai pun un etaj în plus la un bloc, mai reduc din benzile autostrăzii schimbă culoarea câinelui, freza băbuţei şi pun pisica să miaune cu accent latin şi gata! Scot un film nou şi se umplu de dolari. Şi dolarii ăştia, ce chestie, ştiţi că din raţiuni de economie sunt făcuţi toţi la aceeaşi dimensiune? Şi ăia de cinci şi ăia de o sută. Toţi măsoară şapte pe doişpe şi sunt tipăriţi cu cerneală lavabilă, se spală şi se retipăresc în funcţie de necesitate. Bani de tifăl. De aia în filme americanii nici nu numără banii. Aţi văzut cum scoate mafiotul banii dintr-un plic şi numai îi răsfoieşte o dată şi aruncă un ochi asupra lor şi zice printre dinţi şi trabuc: lipsesc două sutare. Şi-i pune individului cu plicul pistolul la ceafă şi îl mierleşte.
Aşa că bine am adus vorba. În America aia inventată de cinematograf, există şi mafioţi. De fapt există mafioţi dinainte de a exista America şi o să existe şi după. Ei sunt baza. Se spune prin cercurile înalte că de fapt studiourile sunt ale lor şi ei sunt şi proprietarii câinilor care joacă în filme şi pentru care încasează onorarii grase de tot. Cel mai celebru e un câine numit Al Pacino care ia treizeci de milioane pentru un film. Doar pisicile sunt ale nimănui. Ele sunt de fapt America. Pisicile şi copacii. Restul sunt chestii de cinematograf pe care le uiţi de la o zi la alta. De la un film la altul…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu